Tara lui Typha Voda - sau despre cam ce si cum se publica prin Romania (fie in reviste, fie sub alta forma)

Da, fratilor plesiotipici intru "stiinta" zoologica care esteti si "publicati". Pai, da, asta este tara in care orice rahat cu ochi se auto-intituleaza "zoolog", sau si mai rau, "sistematician", ori "zoogeograf" ori ceva de genu' asta, incepe sa scoata capul la suprafata si sa PUTA (pardon, sa publice), da, aceasta este tara lui Typha Voda.
Hai sa ne gandim cam care ar fi reteta perfecta pentru a crea un astfel de specimen...
1. Se ia un oarecare, de la elev / student vesel si pana la "doctor" in biologie / stiintele mediului, orice grad, nu conteaza;
2. Se adauga un grad nemasurat de auto-suficienta;
3. Unele cursuri extra-curriculare sunt absolut necesare, din care putem cita: nu-vreau-sa-invat-dar sunt-dispus/-a -sa-pup-cur, vai-doamna-profesoara-ce-bine-aratati-astazi, sunteti-soarele-meu, io-public-mult-deci-exist... si lista poate continua;
4. Se garniseste cu cat mai multe alte "calitati" gen: sale flexibile, limba catifelata, dorinta-de-autoafirmare, privire-languroasa-catre-superior etc.;
5. Se publica fie punandu-l pe sef / profesor / superior, daca nu pe primul, macar pe-al doilea loc;
6. Se face absolut orice spre a se trece numele propriu sub cat mai multe titluri, nu conteaza pozitia, numa' sa fim printre autori. Un "bun amic" de-al meu s-a enervat in asa hal ca nu l-am trecut ca autor la un articol la care nu pusese mana, incat nu m-a trecut nici el la un articol, la care totusi, facusem partea practica, in proportie de peste 50%. A preferat s-o treaca pe alta persoana in loc. Si mi-a si spus ceva de genu': "Din moment ce tu nu m-ai trecut, io de ce sa te trec?";
7. Se pupa cu atata daruire si patos curul responsabilului cu publicatul / sefului / profesorului, incat respectivu' capata unda verde la scris liste de specii, inventare necritice, "noi semnalari pentru fauna zonei (...) / tarii", distributii de taxoni sau influenta conditiilor X si Y asupra distributiei taxonului Z, acest tip de articole constituind marea masa a cam ce se publica la ora actuala in Romania in domeniul biologiei. Uneori i se poate incredinta chiar si o functie in cadrul publicatiei respective;
8. In tara noastra draga, referentii sunt atat de "anonimi" si "nu cunosc" atat de "deloc" pe cel care a scris articolul respectiv, incat orice "vorba buna" pusa de catre cine si la cine trebe poate sa dea preferinta unuia sau altuia, aruncand la cos lucrarea "indezirabilului".
Si ca sa nu se spuna ca ma exprim in necunostinta de cauza, sa lucram putin pe niste exemple, nu? ca sa nu se supere "Somitzatile Shtiintzifice" in cauza, o sa ma abtin sa scriu si nume, nu de alta, da' cred ca o sa fie de-ajuns ca sa se recunoasca daca citesc asta. Slaba speranta, da' macar imi fac datoria. Nu vreu a bora pe tastatura, iubitilor si mai ales iubitelor, care credeti ca faceti "shtiintza".
S-o luam sistematic, nu? ca doar toti am terminat - daca nu mastere sau doctorate - care implica sistematica (daca zic "taxonomie" s-ar putea sa puna oarescari probleme de pronuntie pentru unii/-ele) cel utin unele care implica domenii mai cunoscute, cum ar fi morfologia, genetica, ecologia, si mai ales biogeografia.
Exempli gratia:
1. Un oarecare, care avea intr-o buna zi status "Scriu ceva articol pentru Nature". Respectivul nu poseda pic de habar despre care ar fi diferenta intre corotip si areal. Si, dupa o discutie tandra, de aproximativ 2,5 minute in care nu numai ca i-am dat definitiile corecte pentru termenii in cauza, dar i-am si demonstrat fara putinta de tagada ca habar n-are de zoogoegrafie, cred mi-am luat brusc "ignore" pe lista - deoarece nu l-am mai vazut online de-atunci - nu c-a mi s-ar rupe de asta. Uau, ca sa vezi, respectivu' ii "numa'" referend stiintific si editor sef la vreo una - doua publicatii "de specialitate" din romania. Si da, ati ghicit, face parte dintre "tineretul" tarii, care "promite".
2. Este usor de crezut in Romania, cum, o semnalare noua de specii pentru fauna tarii sa treaca neobservata, ba chiar sa fie respinsa la o revista "de nivel international", pe scurt, ISI. Modul de lucru: se descopera intr-o colectie specimenul, se scrie articolul, se trimite spre evaluare. Urmeaza urmatorii pasi:
Unu. "N-ai un referent de specialitate pe care sa ni-l recomanzi?" Da, ai vostri nu era destul de buni?. Referentul (specialist de talie mondiala) isi da OK-ul.
Doi. Se tine articolul din Iunie-Iulie pana catre sfarsitul lui Septembrie.
Trei. Se suna si se spune la telefon "Vezi ca primesti mail zilele astea. Modifica si tu harta aia cu vest-palearcticu', eventual scoate-o pe aia cu Romania, ca exprima acelasi lucru.".
Patru. Se spune delicat: "Stii, modifica si trimite-l ca-l publicam la anu' ca numaru' de-amu iese prea repede, si nu mai avem timp sa-l dam la tipar". In schimb pentru altii, care publica "pe domeniul revistei" se pot scoate suplimente, tiparite separat. Asa ca, adios, amigos!
Cinci. Am aflat ulterior - sper sa NU fie adevarat / sa fie o "mancatorie" ieftina, iar daca ii, ce-am spus e bine spus - ca unul dintre referenti (Pe care-l si cunosc - l-am vazut o data sau de doua ori) a spus ca nu merita, ca-i praf, ceva de genul, in fine, ca nu-i pe specificul revistei si ca nu prezinta interes.
Sase (explicatiile): Revista, desi se intituleaza de "zoologie", publica majoritar sau aproape, articole pe o ramura a zoologiei. Desi prin nota respectiva (doua pagini) se clarifica o problema de zoogeografie - continuitatea mai mult decat probabila a unui areal precum si o semnalare noua pentru fauna tarii - nu era "pe domeniu". In Romania, daca un referent de specialitate din afara tarii isi da acordul, articolul poate fi trimis la cos de catre un referent roman, care, nici macar nu ii pe specialitate.
P.S.: Mi s-a mai fluturat si textul: "Se da preferinta celor care publica din afara". Frumos, nu?. Ii mai bun un articol scris de un bulgar sau de catre un turc decat unul al unui roman. Scuze, ale lor sunt "pe specificul revistei".
No, ase da!
3. O alta "somitate stiintifica" posteaza pe blog niste chestii "copy-paste", (unele si gresite, pe deasupra) apoi cand i se explica faptul ca se cunoaste ca sunt copy-paste, "iese", adica intra brusc pe "invisible". Apoi, cand totusi i se spune ca-i invizibila, persoana se oftica si declara ritos c-a dezactivat commenturile de la postare "ca sa nu-si dea parerea si altii ca tine". Ad litteram. Adica, toapa respectiva, care are impresia ca le stie pe toate, nu accepta si alte pareri, de fapt nici macar nu se injoseste sa se "coboare" pana la nivelul plebei din care face parte preopinentul.
Da, se poate.
4. Exista si "oameni de stiinta", bine-nteles, sefi de redactie, referenti, prin editorial-board-uri, cercetatori etc. care fac cartari de specii "pe habitate", adica: "e habitat de specia cutare, deci specia cutare exista in zona". Cu siguranta. Bai, (...) - nici n-am apelative, voi chiar nu cunoasteti diferenta dintre conceptele de "habitat potential" si "habitat real", pe baza carora se delimiteaza arealul? Ca asa, si io pot zice bine-mersi ca specia de clerid Denops albofasciatus Charpentier, 1825 traieste in toata tara, ca asa zice arealul, si ca are copacii pe care stau gandacii de-i haleste peste tot in tarisoara noastra. Plus ca la literatura de specialitate se da un areal de genul:



iar pana acum a fost semnalata (in literatura de specialitate cu albastru, iar cu negru din colectiile studiate de catre subsemnatul pana la ora actuala) din atatea localitati:



Deci, daca merg in orice loc din Romania, pot afirma ca acolo traieste specia respectiva, nu?
Geniilor!!!! Mai ales ca unii va mai dati si "geografi", ca sa nu zic cu articolele proclitice (ce-or fi alea???) "bio-" sau cu "zoo-" in fata termenului.
Era un cantecel: "Hai sa emigram cu totii in America". Asa este.

Hai ca ma duc sa cartez vreo doua areale din masina (ca sa nu zic avion), poate mai dau o specie noua pentru fauna tarii, pe care o sa am grija s-o public cat mai repede, corect, ISI si, mai ales, in Romania.

Nu va salut,
Dani

Patimile nomenclaturii zoologice

“The longlasting use of a nomenclatural system […], however, is justified by the fact that in human language in general, and in scientific texts in particular, we usually communicate with [latin, greek or classicized] words, not numbers, letters, abbreviations or other non-verbal systems.” (Alain Dubois)

Asa ca, din moment ce exista nomenclatura binara, ma mira faptul ca o parte dintre biologi prefera sa utilizeze fie abrevieri (mai ales ornitologii) iar alta parte (ecologii si ecologistii) o sa prefere intotdeauna sau aproape intotdeauna utilizarea unei denumiri vernaculare, CHIAR SI intr-un curs universitar. Ceea ce ma pune pe ganduri, este faptul ca nu ma pot dumiri ce-i cu oamenii astia: ori sunt de-o comoditate (ca sa nu spun lene) crasa – hai, fratilor, va doare mana sa tastati inca doua sau trei litere sau aveti deficit de ATP de va e greu sa scrieti Ciconia ciconia in loc de Cic cic??? Nu mai spun ca s-ar putea (si ar trebui) de scris cu tot cu autorul si anul descrierii, si anume Ciconia ciconia Linnaeus, 1758 (Sau macar C. ciconia L., 1758). De parca amarata voastra de abreviere ar constitui o denumire stiintifica valida. Inteleg, nu toata lumea are placeri de tip sado-maso cum ar fi lectura si analiza Codului [International de Nomenclatura Zoologica] - da, mai, o sa radeti de mine, da’ cati dintre voi, cei care va laudati ca sunteti biologi v-ati uitat macar o data peste el? Si nu aveti nici o scuza gen “Nu am lucrarea, nu pot” ca doar il puteti gasi la www.iczn.org – dar, macar o data in viata puteati sa-l fi rasfoit, nu de alta, dar un om care se considera biolog, si, ce-i si mai grav uneori, doctor in biologie sa nu posede pic de habar despre faptul ca o denumire stiintifica a fost data ca sa desemneze un animal prin caracterele sale de diagnoza sau denumirea clasica a acestuia, si nu ca sa fie abreviata si folosita ca atare. Da, inteleg, e greu sa scrii o denumire asa cum trebuie la modul taxonomic, adica cu autor si an in coada, dar, macara scrieti-o dracului fratilor intreaga, n-o mai ciuntiti. Nu de alta, dar dac-ar sti tata Linne si ceilalti cum le ciumpaviti denumirile – si implicit munca pe care a implicat-o descrierea acelor specii – s-ar rasuci in mormant ca titirezii.
Alta problema. Sa ma iertati, fratilor, dar, pentru ce mama dracului mai exista denumiri stiintifice, daca voi nu catadicsiti sa le folositi? Va e atat de greu sa retineti DOUA cuvinte in alta limba decat romana (sau, si mai rau, engleza, ca doar ii “noua limba stiintifica / si nu numai internationala) incat sa le evitati? Si daca nu folositi denumirea stiintifica, iar animalul sau planta respectiva nu au o denumire vernaculara in romana de ce mama dracului folositi denumirea vernaculara engleza sau, si mai rau de ce o traduceti in romana??? De unde si pana unde taranul roman i-a spus ciocantorsului “avoseta”??? De unde si pana unde, repet, acelasi taran roman a denumit o entitate biologica pe care nu o vedea zilnic, sau pe care, implicit, nu o cunostea??? De unde si pana unde exista oribilitatile de denumiri “Liliacul lui X cu urechi late”, “Molia neagra a bradului” sau “Vrabie negricioasa” in limba romana??? Fratilor, daca taranul roman nu deosebeste o specie de alta, nu trebuie sa o faceti voi si, mai rau, sa adaptati denumirea. De cand ii tarisoara asta, nici un taran nu a stat sa se uite cu atata atentie, plecand la sau venind de la coasa la vrabiile care ciripeau pe marginea drumului si sa vada ca una dintre ele era “negricioasa”, credeti-ma. Pentru el, toate sunt “vrabii”. Vrabii, si atata, fara alte epitete in coada. Si, in nici un caz nu a stat sa se uite la un liliac (pe care oricum nu-l vede de aproape, si, oricum nu are pic de habar despre autori de denumiri stiintifice, si, mai ales, il uraste de moarte – vezi problemele gen “se agata-n par”, “soarece cara a mancat anafura si a fost blestemat” sau “aduce ghinion, ptiu, piei satana!”) incat sa-i spuna asa cum am scris mai sus. Asa ca, lasati-va de fabricat denumiri asa-zis vernaculare (a propos, denumirea corecta ar fi “populare”) si abrevieri, si, mai bine scremeti-va sa scrieti denumirile intregi, sau macar nu mai fabricati niste caricaturi de asa-zise (de catre voi) “denumiri”. De catre voi, caci eu unul, si cred ca inca destui BIOLOGI romani prefera sa transpire cu 0,2 mL mai mult prin utilizarea a 0,00002 moli de ATP si ceva alte substante numai ca sa scrie / pronunte o denumire stiintifica asa cum se cere la carte. Sau, poate ca “you lack the capacity”, mai stii?
Cave me, Deum de biologi, quod de peasants ipso cavo.
Auguri,
Dani

Madeira vs. Romania (Partea I-a)

Hola,

Dupa mai multe luni de absenta, atat de pe-aci cat si din Bucuresti / Tara, m-am gandit c-ar fi OK sa mai descriu cum stau lucrurile pe la altii (recte Madeira), nu de alta, da' sa va faceti o idee despre cum ar trebui sa se intample si pe la noi.
Lasand la o parte faptu' ca insula respectiva ii situata la mama dracului cu carti, pe-undeva prin oceanul Atlantic,si ca ii o adevarata "republica bananiera" in cel mai strict sens al expresiei intrucat tot madeirezu' din afara oraselor si care se respecta are bartamai plantatia de banane pe versantu' din spatele casei, totu' ii atata de diferit fata de ce vezi pe la noi, incat am avut un soc la intoarcerea in tara noastra draga, pacat ca locuita.
Nu pot decat sa spicui cateva impresii enervant de adevarate, cat despre povestiri pe larg, in postarile viitoare - la ritmu' in care scriu io, cel mai probabil pe la Craciun sau Anu' Nou.
1. Prima, si cea mai socanta - NU exista replica gen "cu placere" sau "nu face nimic", asa cum suntem noi obisnuiti; daca esti mascul, spui "Obrigado" (multumesc adica, la masculin), daca esti femela, spui "Obrigada" (acelasi, dar la feminin). Iar raspunsul este, culmea - tot "Obrigado / -a". Am intrebat-o pe o tantica din avion de ce se face asa, si mi-a spus ca de fapt ii un fel de "EU iti multumesc pentru ca ... (ai cumparat de la mine, m-ai intrebat etc.). Q.e.d.
2. NU exista notiunea balcanic-sictirista de "bacsis" - nici macar la romanii care lucra acolo. Am vazut bonul adus frumos pe tavita, prins cu clama, si cu restul LA EUROCENT alaturi. Cand am incercat prima data sa-i spun unui chelner sa ia banii, respectivu' s-a uitat la mine, si, sincer mirat, mi-a replicat: "I can't, sir, it's the money you worked for; I get payed enough, thank you!". Nu prea am vazut asa ceva sa se poarte pe la noi, dimpotriva, daca nu-i lasi, se uita chioras la tine. Sau, mai rau, se trece la nota, de parc-ai fi obligat sa-i dai.
3. NU exista asa-zisul "reshpect" balcanoid in care trebe sa te adresezi daca se poate cu toata titulatura existenta respectivului. Se vorbeste pur si simplu la per tu, fara ca prin asta sa fie (vezi draga Doamne) stirbit statutul respectivului. Unul dintre profi, pe la vreo 70 si bine de ani, nu i-s raspuns unei colege la apelativele "teacher!", "mister (Numele-de-familie)" etc. A fost de-ajuns sa-i zica "William?" - raspunsul venind imediat "Yes, dear, how can I help you?". Totul e simplu si eficient - "Hi, Dora! - Hello, Dani!", fara farafastacuri si inzorzonari. Feri Doamne, sa-i spui pe-aci unuia altfel decat "Domnule profesor Icsulescu", altfel jar mananci. Unul dintre profi, Peter, care statea mai prost cu engleza, chiar si decat mine (da, se poate!) si care parea asa, mai modest ne-a intrigat in asa hal pe mine si pe alti cativa colegi, incat am cautat numele lui pe net. Si gasim instant vreo 20 si de ceva de citari, dintre care multe gen "Xus yus, nov. gen., nov. sp.". De unde si concluzia logica, conform careia respectul se castiga, nu se acorda gratuit. Deci, din nou, NU ca la noi.
4. (Si gata, ca tre' sa plec). NU se citeste de pe un power-point la curs. Nu, tata, se pune un numar de slide-uri cu un continut de text minim, si se vorbeste de pe ele. Mai bine zis, se converseaza pe ele, intrucat nu se cere o liniste mormantala si respectuoasa, ca la noi, ci dimpotriva, cat mai multa interactiune catedra-banca. La noi, mai exista din pacate profi la care nu e voie sa miste musca-n front cand predau - daca ridici mana sau intrebi ceva, se mira de parc-ar fi de la sine-nteles ca daca ii intrerupi, faci o greseala impardonabila. Dincoace, dimpotriva, erau mirati daca nu vorbea / nu ridica nici o problema cineva in timpul / la finalul cursului. La modu' "Frate, chiar atat de prost am fost de nu a interesat pe nimeni ce-am vorbit eu acilea?"
Si inca ceva. Cand se termina un curs / cand pleca un prof acasa, se aplauda, in picioare. Da, ati citi bine. Si nu aplauze de-alea amarate, ci sanatos, tata, de faceai basici la palme. La unii profi, deosebit de iubiti, s-au facut chiar "valuri". Poftim de vezi asa ceva la noi - eu cel putin, n-am vazut.
Auguri,
Dani

A fi "in randul lumii"

A fi “in randul lumii”: o scuza patetica pentru mediocritate si comoditate.
Din pacate, am auzit de prea multe ori fluturate conceptele astea cacacioase (asa-numit “democratice”) stil “Haina face pe om”, “Arati ca ceea ce esti” [sic !], “Vorba dulce mult aduce” sau, si mai rau “Prima impresie conteaza intotdeauna”. De la rude la colegi (oare?) si “prieteni”, sau persoanele care-mi “doreau binele”. De parca as putea sa ma numesc “coleg” cu vreo mediocritate cretina dar aspectuoasa sau cu “prestanta” stiintifica , pupincuristica sau de alta natura; cat despre “doritul binelui” acesta se poate rezuma in cateva recomandari sine quibus non: “tunde-ti parul; rade-ti, sau macar scurteaza-ti barba; fii mai maleabil; nu mai spune tot ce gandesti; schimba-ti / spala-ti mai des hainele; si sa vezi cum o sa-nceapa sa se schimbe viata ta”, urmate, uneori de catre patetica fraza “vezi, asa am facut io, si uite unde am ajuns”. Pfff, da, extrem de bine cotat / sus-pus / bine platit / in functie inalta etc. Sau, doar amploaiat. Omu’ potrivit la locu’ potrivit.
Pai da, ca asa au ajuns unii, daca nu prin pupatu-n cur pe care mi-l recomanda cu atata caldura macar prin influenta unui pulete / pitzipoanca / sot / -atza / profesor / -oara / sef / om politic / prin alte pile daca nu directori (de orice fel) de (orice fel de) institutii, macar sefi de colectiv sau macar amploaiati prin vreun locsor daca nu bine platit, macar caldut si sigur.
Normal, unii se ocupa cu dezvoltarea sectiunii « felatii cu publicul », altii cu mobilarea mansardei. Cum spunea Mihai: “Au in fata un fel de “To-do-list” cu pǎtrǎţele pe care trebǎ sa le bifeze ca sa ajunga la finalu’ gen: “functia dorita”. Adica: publicarea a X articole ISI – done, participare la Y sesiuni de comunicari: done, sustinerea a Z cursuri: not done – sa iau masuri ca sa etc.”. De obicei, X, Y si Z constituie numere cuprinse intre 1 si maxim 5.
Si, bien sur, in tara asta normala si democratica (cat se poate de “adevarat”), mai putin Ardealul sensu lato – recte Transilvania (“Siebenbuergen”), Banat, Crisana si Maramures - (unde se stie ce inseamna munca – se vede c-or trecut nemtii pe-acolo) se traieste in dulcele sictir balcanic, concretizat in formula de care am oroare “merge si-asa”, si nu conteaza ce ai in cap, ci cum arati si cat de bine stii sa sugi pula / pupi cur.
Cunosc persoane – repet – nulitati absolute din punct de vedere stiintific – si mai rau, social (la modu’ relatii interumane) - , dar care au ajuns prin diverse locuri de +/- raspundere (toata gama, de la portar la director), si si-or adus si protejatii, la fel de sclipitori ca si ei (NB.: Daca ceva sclipeste intr-un rahat, nu-i neaparat un diamant, poate fi doar o bucata de staniol provenita de la mancarea “ciocolatei” nedesfacute din ambalaj, asa cum o fost primita de la altu’ mai “mare” decat respectivu’, ceea ce denota totala obedienta).
Il poti intreba pe unu’ oricand ceva de meseria lui, si, surpriza!, s-ar putea sa stie, dar, oroare! nu va lasati pierduti in marea de amanunte, mai mult de ce se face ca face zi de zi.
Da’ ia incearca sa-i pui o intrebare legata de specialitatea – a se remarca diferenta intre “meserie” si “specialitate”, termenii nerimand intotdeauna - lui proaspat trezit din somn, baut, fumat sau toate trei – sau si mai rau, fara nici una din cele enumerate anterior - , si sa vezi cum o da-n gropi. Instant !!!
Ce-i mai trist e ca mi-om luat, si nu o data, replici gen: “Vaaai, da’ tu ai terminat biochimia... de unde stii tu de asta?... ca doara io am terminat biologia!”, fara sa mai adauge si “si habar n-aveam !”. Modestia ‘zdii ma-sii!!! Oribilissim !!! Aici trebe facuta o precizare: respectiva persoana poseda diverse pozisoare de balarii prin laborator. Si dupa ce m-a luat “la testat” gen “cum o cheama p-asta?... da’ p’asta?... da p’asta o stii?” de parca o facuse ma-sa cu cartea de biologie-n mana, era foarte multumita ca “stiam”. Pff, da! Cea mai probabila posibilitate e ca le stia pe de rost, sau le vedea-n fiecare zi, al’fel nu-mi explic de unde atata biologie-n cap de da pe-afara prin urechi.
Hai si v-am pupat,
Pe crestetu-aplatizat.

Munca de teren - pro (cum este si cum ar trebui sa fie)

Pai de ce pro? Ce, munca de laborator-only n-are frumusetea ei?

M-am intalnit, nu o data, cu stilu' asta "modern" de gandire. Ce-i drept, pentru unele moluste, merge; nu de alta, da' cunosc destule persoane - cica hominide - da' la care creieru' ii impartit la modu' 25% haleala, 25% copula (nici macar perpetuarea speciei), restu' pana la 100% burdusit cu reflexe de supravietuire stil ritm cardiac, respiratie, locomotie, fototropism pozitiv (sau negativ, functie de preferinte). Si, de fapt, nu vreau sa jignesc nici molustele, intrucat caracatitele sunt dovedite a fi oarecum asa, mai "saltate" la capitolu' inteligenta, nu ca altii, la care bate vantu' prin mansarda de te crezi la Pol.
Da, are si munca de laborator farmecu' ei, bine-nteles. Dar, nu cred ca se compara cu "obligatia" de a iesi in natura, macar o data in an - si asta, doar daca apartii vreunei subspecii mai puturoase de fel. Si nu ma refer la acea labareala numita pompos "munca de teren", in care daca nu cumva este vorba de-o iesire de cateva ore prin apropierea casii / domiciliului respectivului, atunci se pleaca pentru o perioada strict determinata, intr-o locatie cunoscuta cat mai bine, si care este de preferat sa posede, daca nu apa curenta (de preferat la robinet si calda) sau vreun acoperis, macar o pozitie acceptabila fata de o localitate cu bar / magazin sau fara pietre prea multe in locul de pus cortu'. Mai ales genu' de "tabara" in care respectivele specimene se cara cu bartamai "hulubaria"-n spate care treba neaparat sa contina absolut TOATE accesoriile / variantele de aducere a conditiilor de vietuire din timpul "muncii de teren" (remarcati ghilimelele) la un standard daca nu egal cu cel din barlogul de acasica, macar la un nivel "omenesc".
A se citi: tot, de la incaltaminte tip "bocanci de teren pentru mers pe teren, adidasi / "tenesi" de mers in sat si slapi / sandale pentru stat la cort", imbracaminte pe acelasi calapod, fara a uita de tinuta de nani, plus de cate ori zile chilotei / maieute / tatare si dublul sau triplul zilelor sosetele, de preferat pentru bocanci, scunde - pentru tenesi - si altele pentru dormit. De dormit, se doarme doar pe izopren cat mai izolator - folosibil si pentru plaja (de ce sa nu profitam si de soare?) si intr-un sac de -15 grade, ca doar nu vrem sa racim. Era sa uit cortul, de cel mai performant tip, eventual care sa coste si cat mai mult.
Bun, acum ne-am echipat. Sa ne ingrijim putin de partea fizica a persoanii respective. Anume, nu se poate sa mancam decat daca avem farfuriuta adanca / castronel pentru supica, farfuriuta intinsa pentru felu' doi, canita din tabla, eventual termoizolata - doar nu vrem sa ni se raceasca cafeluta dimineata, nu? - , Lingura, furculita, cutit si lingurita, nu mai spunem, e la mintea cocosului. Daca se poate sa fie branduite stil "U.S.Army" perfect. Daca sunt tacamuri de-acasa, din set, e si mai bine - sa sa vada shtilu', fratzica (Ca tot ma bazez pe ecgzemple din viata reala, cunosc persoane care or facut scandal monstru ca si-or pierdut / descompletat tacamu'). A, si mai trebe si un ceaun, doar gatim la foc (ce romantici estem - noi iubim natura cu toate derivatele lingvistice ale acesteia, vezi naturism, naturalist, natur, plus ibric de cafea si recipient pentru fiert fiert apa pentru ceai, ca doar unii bea chestii naturale, nu?. Tot ce cred ca mai lipseste ar fi fata de masa din olanda si sfesnicu' de argint cu lumanare rosie infipta strategic fix in mijloc.
Bun, s-a-mbracat, a mancat, a baut... ce n-a facut? A, n-a avut grija de hoit la modu' curatenie. Deci: Sapun, prosopel de picioare / alte zone / orificii naturale, prosop de corp, sampon, pasta de dinti, periuta de dinti, eventual si paharel pentru clatit proteza - asta daca nu se rezuma la utilizarea canii termoizolate enumerate anterior. Si cam gata cu echiparea. A, daca avem de-a face cu o "cercetatoare", se tripleaza cantitatea de toale, eventual se adauga si tinuta de "mers in oras / discoteca" (a se citi "de agatat"), si se mareste de proportie nedefinita dar exponentiala cantitatea de materiale pentru intretinere a hoitului (adica se adauga si creme pentru fata si maini, masti pentru fata si par, crema de bronzat, laptisor cu vitamine, crema de epilat, sampon cu 'j de mii de vitamine si, eventual si ceva pentru igiena intima - doar trebe sa pastram locu' de distractii / munca curatel, si parfumat, nu?, fara a uita de tona de farduri, rujuri, fonduri de ten, rimeluri si cu ce-si mai pun ele in evidenta f\"frumusetea naturala").
Era sa uit... trebe sa faca si "munca de teren", nu? Atunci se adauga minimumul necesar, adica un aparat foto ultra-performant - de preferat cat mai scump - dar cu care se fac poze pe mopdul automat (intrucat s-ar putea sa existe oarecari caraieli, mentionez faptul ca nu posed un asemenea aparat, iara in cazul in care, macar as incerca sa invat sa-l folosesc asa cum se cuvine), plus minimumul necesar (ma repet, da-i esential sa subliniez) de instrumentar necesar afisarii unui aer de tip "io lucrez, da?" A nu se uita un GPS cat mai performant, doar nu vrem sa ne perdem pe coclauri, nu?. Mai exista si varianta cealalta, in care se pleaca de-acasa cu o tona de harburi, care apoi sunt lasate in camera de hotel, sau sunt purtate cu ostentatie dar niciodata folosite (cunosc persoane care or fost in stare sa se trambaleze timp de multiple zile cu respectivele obiecte la vedere, desi nu le-am vazut niciodata utilizandu-le), inclusiv toata biblioteca de determinatoare.
Personal nu inteleg nici una dintre variantele enumerate. De ce nu se poate face teren cu un minimum necesar, si inca bine? Pai, sa iau exemplu' subsemnatului, care o avut prileju' sa iasa si cu oameni de teren, nu doar cu ipochimene de tipu' enumerat anterior, si nu numai in vremuri precambriene, ci chiar anu' trecut.
In cazul respectiv, inventarul a cuprins urmatoarele, impartite dupa cum urmeaza:
1. la comun: 1 ibric 1 L pentru gatit, 1 ibric 0,5 L ness, 1 lingura lemn pentru gatit si mancat, 1 lingurita pentru ness, 1 cutit, nu prea mare, dar bine ascutit. 1 cana oarecare (poate lipsi) pentru baut numitul ness. Plus 1 primus, cu 1, maxim 2 butelii de gaz, 1 cort, nu foarte scump.
2. individual: 2 pana la 3 tricouri, idem perechi de sosete, idem perechi de pantaloni 9ajung si doua), saci de dormit, izoprene (cuc cat mai eftine, cu-atat mai bine). Plus instrumentarul minim necesar pentru munca pe teren, si un aparat foto (nu foarte pretentios). Eventual, harti topo si o busola (nu GIS, ca in cazul antrior).
Si gata, ca mai scriu si maine, intrucat treba sa ies la baut.
Auguri.

Problema Nr. 2 - Importanta domeniului

Interlocutor ("binevoitor"): Ce lucrezi tu ?
Respondent (recte moa): Zoologie.
I: De care ?
R: Nevertebrate, mai precis entomologie.
I: A, te ocupi cu insectele?
R: Da.
I: Cu toate insectele?
R: Nu, numai cu coleopterele.
I: Aa, deci toate coleopterele ?
R: Nu, numai o familie, cleridele.
I: Si, cate specii cuprinde ?
R: Pai, vreo trei mii juma' in toata lumea, iar in vest-palearctic vreo 250.
I: Si, la noi in tara cate sunt?
R: Pai, la ultimul recensamant, 22, dar s-ar putea sa fie pana la vreo 25, 26.
I: Vaaaai, ce grup mic lucrezi tu.... uite, la mine sunt vreo suta de specii. Nu crezi ca-i cam mititel ?
R: Pai, stii... o sa lucrez si pe taxoni dinafara Romaniei.
I: Vaaaaai, da' nu ti se pare ca tintesti prea sus?
R: De ce "prea sus"? Au mai fost specialisti care lucrau pe grupe din care in Romania nu erau prezente decat vreo 10 - 20 de specii. Vezi exemplul lui Bacescu. Ca sa nu mai zicem de Banarescu.
I: Vai, da' stiu ca nu esti modest deloc...
R: De ce ? Trebe ???
I: Pai, n-ar fi mai bine sa te apuci de un grup cu mai multe specii la noi in tara? Sau mai important din punct de vedere al protectiei speciilor sau ca indicator ecologic?

R: pai, ar fi cam greu, ca deja cam am bagaju' de literatura / cunostinte necesar pe bucatica mea destul de "upgradat" - zic io - si, ca sa fiu modest, nu numai din Romania. Plus ca ma intereseaza taxonomia si zoogeografia lor, nu neaparat cat de "importante" sunt din cutare sau cutare punct de vedere.

I: Si, in lume cati specialisti sunt?
R: Pana in 20.
I: A, in Europa?
R: Nu, in lume... d-ooh.
I: Si, asta inseamna ca-i cam de nisa. Uite, la mine, lucreaza, numai in Europa 3 colective mari, domeniu de varf, ... pe cand la voi.... da, cam nasol...
R: Da, cum zici tu... hai ca am treaba...

Pentru a se intelege mai bine mersul discutiei - cateva informatii de ordin etologic:

In cazul I: se ia o mina din ce in ce mai mirata / nemultumita / suficienta, culminand cu o privire si un tot condescendente, stil "uite-l si pe amaratu' asta... io-ncerc sa-l aduc cu picioarele pe pamant, si el, 'nica. Las' ca oricum fac eu chestii mai misto decat el, ha-ha-ha."

In cazul R: se ia o mina din ce in ce mai plictisita / sictirita, cu o privire stil "da, e asa ca tine, numa' mai slabeste-ma", culminand cu o privire si un ton resemnate, gen "bine, spor la lucru si tie, hai, nu vezi ca imi manci timpu' aiurea ?"

Depinde ce intelegi prin termenul "de varf". A, se cheama ca-i mai de varf fiindca lucra mai multi oameni pe aceeasi tema, nu?

Pai, da, ca la mintile unora, daca n-are importanta practica sau daca nu lucreaza 'j de mii de cerceti la aceeasi problema, nu merita sa te ocupi de ea.

Si gata, ca iar ma enervez.

Avanti, popolo!

Problema No. 1. "Literatura de specialitate "invechita""

Bag seama ca pe zi ce trece sunt din ce in ce mai inconjurat de persoane "chemate" catre biologie.

Bine-nteles, se putea sa nu ma izbesc macar din cand in cand, asa, pentru variatie cu vreun specimen care se auto-intituleaza "biolog" dar care, la o puricare mai atenta sa nu prezinte diverse hibe in ceea ce priveste profesia / pregatirea.

Nu c-as fi perfect (vorba aia: nimenu nu e perfect, eu sunt nimeni), dar, vorba lui Creanga "Daca prostia ar dure, multe gemete s-ar mai audi". Astfel ca, de-amu incolo, sub eticheta "Enervari stiintologice" voi incerca sa le clarific - cu riscul de-a ma repeta uneori. Daca se simte careva (sper), pun pariu c-o sa-mi sara-n cap, tocma' d-aia si scriu urmatoarea:

Nota bene: ORICE ASEMANARE CU PERSOANE, SITUATII SI LOCATII ACTUALE ESTE PUR INTAMPLATOARE.

Sa le luam pe rand:

Problema 1. Pai, da, ca eu lucrez pe un domeniu cu literatura "invechita", pe cand altii lucreaza pe teme cu literatura "de actualitate".

Raspuns la Problema 1. Depinde ce intelegi prin "invechit" si "actual". La mintile de gaini ale unora, daca domeniul meu (recte Taxonomia) incepe sa existe, cel putin ca literatura cam de pe la tata Linne ("Carolus Linnaeus, SYSTEMA NATURAE, Editio Decima, Uppsala, 1758"), in cazul lor, domeniile lor de lucru au fost create prin deceniul 9 al secolului trecut, sau, oricum, in secolu' XX.

Deci, sunt mai "importante".

De cand si pana unde importanta unui domeniu e data de noutatea lui?

Numai ca respectivii "uita" ca au nevoie de taxonomie ca sa-si poata face treaba cum trebe. Fie si la modu' tangential, pentru a-si determina speciile pe care lucra, tot la niste chei dichotomice apeleaza, care - ce sa vezi? - sunt facute de catre taxonomi. Uau, ce gaselnita!!!

Daca la mine pe domeniu exista o carte din 1700 toamna, este cat se poate de actuala. Si asta pentru ca poate ca autoru' ala o fi avut dreptate cand o fi scris-o, si se descopera abia amu' ca de fapt s-au inselat unii din anii '50.

E.g.: Exista cazuri in care, taxoni descrisi prin anii '60 au fost trecuti in sinonimie pentru denumiri date in 1700 toamna, iar respectivele denumiri or fost "reinviate". Si asta, pentru ca la o examinare mai atenta a exemplarelor respective si a literaturii luata la puricat, s-a descoperit ca de fapt a doua denumire este sinonim junior pentru prima, sau constituie o emendare nejustificata, sau o pronuntie incorecta etc.

Nu cum am avut onoarea de a auzi pe o colega de-a mea de doctorat, careia cand i-am adus un articol din anii '50 a exclamat uimita "Vai, dar e invechit! La mine, daca trece de maxim anii '90, hai '80 inapoi, e maculatura!", apoi adaugand si ceva de genu' "Io lucrez doar cu date noi, actuale!"

Am ramas ca la dentist. Ma rog, asa o fi...

Asa ca, a se mai slabi de catre acele persoane care face Cercetare Stiintifica "de actualitate". Prefer sa fiu lasat in inapoierea mea de specie plesiotipica - pe romaneste, de om primitiv - si sa nu mai incerce aducerea mea "cu picioarele pe pamant" de catre diversi binevoitori.

Auguri !