Povestea prealabila:
Pfff, care englezoi i-o fi zis asa, habar nu posed, dar am gasit reteta intamplator pe net, halind niscaiva dobrogeana cu ciuperci (foamea!) si privind niscaiva sait cu retete. Si mi s-a parut atata de interesanta, incat chiar am gatit-o o data si de tare ce mi-o placut, m-am gandit sa va fericesc si pe voi (daca nu cu o masa buna, macar cu niste bale diluviene starnite de catre “un fleac de pofta, ca aceea”, vorba lu’ nenea Teodoreanu – va las pe Domniile-Voastre sa ghiciti care dintre ei… ma rog, Puiutu’ déjà murise-n razboi, deci mai raman doi. Care-o fi, oare ???...). Poa’ sa fie ceva mai greut de facut, si mai scumpisoara, dar fie, ca face. Asa, ca, sa intre Maria Sa Muschiuletul:
Ingredientele:
1 bucata de muschi de vita (preferabil) sau porc – trebuie astfel aleasa incat sa incapa si sa poata fi invelita intr-o foaie de aluat, plus ceva umplutura – deci, cam o palma latime / diametru si 12 pana la 15 laturi de deget in lungime;
½ kg ciuperci de cultura;
2 cepe marisoare;
cativa (cati vreti) catei (facultativi) de usturoi (de gustibus!);
verdeturi ad libitum (recomand totusi o legatura de marar si chiar una de patrunjel);
sare, piper;
ulei (preferabil de masline) pentru calit;
1 – 2 cuburi de knorr / maggi de legume;
1 ou;
1 foaie de aluat (congelata) – dar d-ala stil foaie grosuta de 4-5 mm si de marimea a aproximativ unei foi A3, deci nu (repet) NU foietaj, sau alte satane d-astea. Daca stiti sa-l faceti, “brava bravissima / brava bravissima / fortunatissima, fortunatissima” (vorba’ lu nea’ ala cu Verdi-n coada numelui) ca nu mai dati bani. Oricum, trebe rece ca gheata de congelator nedezghetat cu lunile;
1 piept potrivit de pui (io am facut fara, si iese la fel de bun);
ceva apa pentru fiert muschiul;
si, facultativ (astea nu fac parte din retept, da’ dau bine la gust):
100 g muschiulet afumat sau alta carnaraie (feliate suuuuuubtirel) – de care va place – cam 100 de grame;
1 bucata de cascaval – cam de vreo 200 de grame (asisderea feliata);
Preparatia:
- punem in apa rece cu cuburile de supa carnea, curatata in prealabil de pielite / « zlana » / grasimi / alte resturi netrebnice (apa trebe s-o acopere la fix). Care vrea, poa' sa-i adauge si diverse alte mirodenii dupa gust, sau s-o fiarba in supa etc. La liberul arbitru;
- se pune la foc, si, din timp in timp se-nteapa cu o furculita. intrucat n-are glas sa tipe “m-am facuuut!”.Cand furculita intra relativ usor, ii gata. La modu’ ortodox (sau mai degraba anglican, ca doara ii britanica) n-ar trebui fiarta, dar, intrucat nu-mi place carnea in sange, asa o fac. Cine vrea in schimb ca mai sus numita, sa sara peste acest pas (de furnicuta harnicuta);
- dupa ce s-a facut, se scoate din apa si se lasa sa se odihneasca (saracuta!);
- se prepara “umplutura”, si anume, se curata de pielita palaria ciuprecilor, se scoate piciorusul si se taie in 3 – 4 felii verticale, apoi in 2 sau 3 palariutele;
- se adauga nefericitele in putin ulei si se calesc impreuna cu ceapa (adaugata mai inainte) taiata cum va place de marunt – io, ca o putoare care sunt, o tai mai la “ ‘tu-i ma-sa”, da ii bine sa fie cat mai marunt (Voila, Simona, sa nu mai carai ca-i “maaaaare”);
- se lasa sa se caleasca o taruca, doar pana se moaie ceapa;
- daca folosim si piept de pui se taie in bucatele ceva mai mari decat cele de ciuperci si se adauga laolalta cu ceapa pana devin albe la fata (adica se fac, pentru non-prozaici). Mere si fara de, dar cu carnita aferenta citata la sfarsitul listei de ingrediente. Sau, fara nici una, nici alta, cum pohtiti;
- se adauga verdeturile, chiar si usturoiul hacuit marunt-marunt, se ia de pe foc, se lasa sa se raceasca binisor;
- acum se taie feliute cascavalul (daca afumatura / carnaraia nu-i deja astfel prelucrata, o feliem noi);
- buuuun. se ia muschiuletul (biata carnita, tate caznele pre capu-i), se scot din tigaie ciupercile et comp. si se sterge bine. se adauga intr-insa ceva ulei si purcedem la calirea carnitei, dupa urmatorul protocol: se pune pe-o latura, si se lasa cateva minute, pana devine (relativ) aurie. Se presara din belsug cu sare si piper – io pun alb – pe fata superioara. Se roteste-n juru’ axei pana o alta parte cruda ajunge-n ulei si se repeta operatiunile. Se face asta de-atatea ori, pana ne trezim ca nu mai sunt fete crude, eventual uitam care-o fost prima, si mai punem o data sare si piper. Daca nu mai are ulei, mai adaugam o tara;
- scoatem carnita din tigaita si-o lasam sa se raceasca bine;
- acum urmeaza partea draguta. Incingem aprig cuptorul, si incepem sa preparam chestia, dupa cum urmeaza:
- se scoate (acum si numai acum) foaia din frigider. Sa nu va pacaliti ca mine si s-o lasati afara, ca papa de la Roma o mai poate inveli pre domnita carnita, ca se rupe aluatu’ ceva de speriat;
- intr-o tava, tapetata cu staniol (cancerigen) / unt sau ulei si faina (mai putin), se pune aluatul. peste el se aseaza (la mijloc) mai intai feliile de muschi, apoi, peste ele cele de cascaval (taiat la fel de subtire). Suprafata celor doua trebuie astfel potrivita incat sa acopere muschiul cand rulam foaia. Daca nu folosim muschi si cascaval, sarim etapa (stiam ca v-ati prins, da-mi place s-o ard la stilu’ prof atoatestiutor / mosnegut sfatos, cum vreti);
- Nota bene: TOATE ingredientele trebe sa fie RECI. Eventual le lasam o tara la frigider. Altfel putem zice ca “s-ar fi stricat de tot masatul” (Vian, prin gura bucatarului lui Colin din “Spuma zilelor”);
- peste ele se pune amestecul de ciuperci, ceapa et comp.;
- se introneaza mandru-n mijloc biata bucatica chinuita ca-n focurile facerii si trecuta prin foc si ulei (nu pot zice « sabie » ca nu-s barbar);
- se inveleste cu grija, ridicand mai intai o latura lunga (cea mai de din aproape de noi), apoi cele mici si acoperind restul cu latura lunga (ailalta !) – asta ca sa nu mai sufere biata bucata de carne, indeajuns chinuita, ci sa se faca bine, pana-n mijloc;
- se unge cu un ou batut chestia si se da la cuptor la foc mai mediu, dar nu asezata chiar sus ca sa se arda pana “i-i coaja ca arama” – vorba lu’ Pastorel. Daca va place mai rumenita, o puneti mai sus in cuptior, de nu, nu. In printip, n-ar trebui sa dureze mai mult de bautul unui pahar de vin bun si al fumatului a doua-trei tigari (cum la mine dureaza intre 20 si 30 de minute, la voi poate fi cam tot atata);
- pana s-o scoatem din focul caznelor, o putem presara cu niscaiva cimbru sau alte alea, chiar ante de bagarea-n cuptor. Daca vreti, o puteti uita chiara pana la trei sferturi de ceas, ca nu-i bai – totu-i sa nu se arda aluatu’;
- si.... gata. Se scoate, se lasa sa se raceasca o taruca (mai ales dac-am utilizat varianta cu cascaval, ca sa nu fuga bestia de specie invaziva - ca soarecii-n toate directiile de pe corabia-n pericol - cand e topit);
- merge perfect cu ceva cartofi fierti si doar cu putin ulei de masline, sare, piper si ceva verdet deasupra – nu de alta, da’ sa nu-l bage pe domnul solist muschiulet la vocea a doua ca gust, arome si aspect;
- un vinisor zglobiu, rosu, eventual si ceva mai putin aromat, din acelasi motiv. Poate chiar si demisec;
- burta ghioraitoare, masele tari si gatlej uscat s-aveti, ca pofta ii sigur! (si ceva sughituri de la pomeneli cu of si-alean pentru susbsemnatu’).
marți, 15 martie 2011
miercuri, 22 decembrie 2010
Post-scriptum la retzeptu' anterior
Ca idee, merge si sa iei un catel (sau doi, sau cati treba) de usturoi (Allium sativum)cu care sa freci bine-bine feliile de paine, dar numai DUPA ce le-ai prajit. Da o aroma extra.
luni, 20 decembrie 2010
Un alt fel de sandwich... sau ce se-ntampla cand nu merge toaster-ul
Ingrediente:
2 felii de paine
1, 2, sau cate felii de cascaval doreste caprioara - Capreolus capreolus L.,1758 (sau capriorul, dupa caz)-in decursul preparatiei se topeste (mmm), deci ii cel mai indicat, da' uneori mere si cu branza, de ce nu?
Unt, margarina sau ulei de masline - Olea europaea (mandea foloseste extra-virgin, pentru gust)
Sare - NaCl, piper (prefer alb, pentru aroma) - Piper nigrum, verdeata, sau ce va mai tuna prin scafarlie Domniilor-Voastre. (Recomandare: merge superb cu un amestec denumit "Herbes de Provence", care contine cimbru, rozmarin, maghiran si alte minunatii)
Preparatie:
Se pune cascavalul sau branza intre feliile de paine (n-ati uitat sa-l presarati cu sare, piper si mirodenii, nu-i asa?)
Se ung cu unt / margarina feliile de paine PE FETELE EXTERIOARE (deci nu ca la sandwich-ul obisnuit, pe interior!)
- Se pot elimina ambele citate anterior, si in schimb se poate pune un strat suuuuuubtire de ulei in tigaie - fara teama, ii sanatos, aromat (cui nu-i place usoara amareala, il poate inlocui cu ulei din turte de masline, dar aroma nu-i aceeasi)
Tigaia in care se prajesc este bine sa fie anti-aderenta (teflonata) - se consuma mai putina grasime si nu se prind
Cand s-au rumenit pe-o parte se intorc si pe cealalta - 0 atentie deosebita la scarba de cascaval care are tendinte expansioniste si tinde sa se reverse dintre numitele felii, caz in care se "aduce -la-matca" cu ajutorul unei furculite / cutit
Gata!
(Se papa fierbinti, neaparat. Se pot varia ingredientele, dupa plac. Sfat - nu folositi branzeturile rase, ca ies instant dintre felii - cel putin la mine asa or facut, da' daca voua va iese, bafta.)
2 felii de paine
1, 2, sau cate felii de cascaval doreste caprioara - Capreolus capreolus L.,1758 (sau capriorul, dupa caz)-in decursul preparatiei se topeste (mmm), deci ii cel mai indicat, da' uneori mere si cu branza, de ce nu?
Unt, margarina sau ulei de masline - Olea europaea (mandea foloseste extra-virgin, pentru gust)
Sare - NaCl, piper (prefer alb, pentru aroma) - Piper nigrum, verdeata, sau ce va mai tuna prin scafarlie Domniilor-Voastre. (Recomandare: merge superb cu un amestec denumit "Herbes de Provence", care contine cimbru, rozmarin, maghiran si alte minunatii)
Preparatie:
Se pune cascavalul sau branza intre feliile de paine (n-ati uitat sa-l presarati cu sare, piper si mirodenii, nu-i asa?)
Se ung cu unt / margarina feliile de paine PE FETELE EXTERIOARE (deci nu ca la sandwich-ul obisnuit, pe interior!)
- Se pot elimina ambele citate anterior, si in schimb se poate pune un strat suuuuuubtire de ulei in tigaie - fara teama, ii sanatos, aromat (cui nu-i place usoara amareala, il poate inlocui cu ulei din turte de masline, dar aroma nu-i aceeasi)
Tigaia in care se prajesc este bine sa fie anti-aderenta (teflonata) - se consuma mai putina grasime si nu se prind
Cand s-au rumenit pe-o parte se intorc si pe cealalta - 0 atentie deosebita la scarba de cascaval care are tendinte expansioniste si tinde sa se reverse dintre numitele felii, caz in care se "aduce -la-matca" cu ajutorul unei furculite / cutit
Gata!
(Se papa fierbinti, neaparat. Se pot varia ingredientele, dupa plac. Sfat - nu folositi branzeturile rase, ca ies instant dintre felii - cel putin la mine asa or facut, da' daca voua va iese, bafta.)
miercuri, 15 decembrie 2010
Orezul perfect
Salve
Intrucat aceasta reteta este o adaptare (relativa) a retetei "Orez sub plapuma" a nemuritorului Pastorel, pentru referinte bibliografice recomand a sa "Gastronomice".
Aceasta este o varianta oarecum modernizata prin inlocuirea supei de carne cu knorr si a plapumii cu un cuptor.
Ingrediente:
1 ceasca de orez (nespalat, adica uscat!!!, adica 250 de cubici
4 cesti de supa de carne, adica un litru (1000 de cubici), sau cantitatea echivalenta de apa plus doua cuburi de knorr
1-2 linguri de ulei de floarea-soarelui (eu prefer de masline, presat)
Preparatia:
- Se pun la fiert apa + cuburile de knorr
- Se da drumul la cuptor la foc mare
- Se pun orezul plus uleiul intr-o craticioara mai mare (care sa aiba si capac)
- Se pune pe foc mediu orezul, amestecand mereu, ca sa nu se prinda, pana cand acesta isi schimba culoarea in brun-auriu si miroase superb
- Cand orezul s-a rumenit, se trage cratita de pe foc, si se toarna peste el supa de carne CLOCOTIND (se adauga la inceput o parte - atentie, ies aburi din abundenta, sa nu te friga - apoi si restul), si se pune pe foc minim (sa fiarba in clocote foarte slabe)
- Se lasa pe foc pana cand lichidul scade indeajuns astfel incat orezul sa iasa la suprafata. NU se scoate capacul in timpul fierberii
- Se amesteca o data (facultativ), si se pune din nou capacul pana cand lichidul scade cam pana la jumatatea inaltimii orezuluui
- Se da focul de la cuptor la mediu / mic si se introduce cratita acoperita cu respectivul capac
- Se stinge focul dupa 10-15 minute, si se mai lasa sa stea intre o jumatate de ora si o ora (timpul variaza, in functie de cat lichid a ramas in oala - orezul trebuind sa absoarba tot lichidul)
- Se scoate oala din cuptor si se savureaza
Sugestii - se mananca neaparat cald, dar e bun si rece; se poate asezona cu un sosulet cu legume, cu carne, etc;
Pofte mari si bune!
Dani
Intrucat aceasta reteta este o adaptare (relativa) a retetei "Orez sub plapuma" a nemuritorului Pastorel, pentru referinte bibliografice recomand a sa "Gastronomice".
Aceasta este o varianta oarecum modernizata prin inlocuirea supei de carne cu knorr si a plapumii cu un cuptor.
Ingrediente:
1 ceasca de orez (nespalat, adica uscat!!!, adica 250 de cubici
4 cesti de supa de carne, adica un litru (1000 de cubici), sau cantitatea echivalenta de apa plus doua cuburi de knorr
1-2 linguri de ulei de floarea-soarelui (eu prefer de masline, presat)
Preparatia:
- Se pun la fiert apa + cuburile de knorr
- Se da drumul la cuptor la foc mare
- Se pun orezul plus uleiul intr-o craticioara mai mare (care sa aiba si capac)
- Se pune pe foc mediu orezul, amestecand mereu, ca sa nu se prinda, pana cand acesta isi schimba culoarea in brun-auriu si miroase superb
- Cand orezul s-a rumenit, se trage cratita de pe foc, si se toarna peste el supa de carne CLOCOTIND (se adauga la inceput o parte - atentie, ies aburi din abundenta, sa nu te friga - apoi si restul), si se pune pe foc minim (sa fiarba in clocote foarte slabe)
- Se lasa pe foc pana cand lichidul scade indeajuns astfel incat orezul sa iasa la suprafata. NU se scoate capacul in timpul fierberii
- Se amesteca o data (facultativ), si se pune din nou capacul pana cand lichidul scade cam pana la jumatatea inaltimii orezuluui
- Se da focul de la cuptor la mediu / mic si se introduce cratita acoperita cu respectivul capac
- Se stinge focul dupa 10-15 minute, si se mai lasa sa stea intre o jumatate de ora si o ora (timpul variaza, in functie de cat lichid a ramas in oala - orezul trebuind sa absoarba tot lichidul)
- Se scoate oala din cuptor si se savureaza
Sugestii - se mananca neaparat cald, dar e bun si rece; se poate asezona cu un sosulet cu legume, cu carne, etc;
Pofte mari si bune!
Dani
luni, 18 octombrie 2010
Tara lui Typha Voda - sau despre cam ce si cum se publica prin Romania (fie in reviste, fie sub alta forma)
Da, fratilor plesiotipici intru "stiinta" zoologica care esteti si "publicati". Pai, da, asta este tara in care orice rahat cu ochi se auto-intituleaza "zoolog", sau si mai rau, "sistematician", ori "zoogeograf" ori ceva de genu' asta, incepe sa scoata capul la suprafata si sa PUTA (pardon, sa publice), da, aceasta este tara lui Typha Voda.
Hai sa ne gandim cam care ar fi reteta perfecta pentru a crea un astfel de specimen...
1. Se ia un oarecare, de la elev / student vesel si pana la "doctor" in biologie / stiintele mediului, orice grad, nu conteaza;
2. Se adauga un grad nemasurat de auto-suficienta;
3. Unele cursuri extra-curriculare sunt absolut necesare, din care putem cita: nu-vreau-sa-invat-dar sunt-dispus/-a -sa-pup-cur, vai-doamna-profesoara-ce-bine-aratati-astazi, sunteti-soarele-meu, io-public-mult-deci-exist... si lista poate continua;
4. Se garniseste cu cat mai multe alte "calitati" gen: sale flexibile, limba catifelata, dorinta-de-autoafirmare, privire-languroasa-catre-superior etc.;
5. Se publica fie punandu-l pe sef / profesor / superior, daca nu pe primul, macar pe-al doilea loc;
6. Se face absolut orice spre a se trece numele propriu sub cat mai multe titluri, nu conteaza pozitia, numa' sa fim printre autori. Un "bun amic" de-al meu s-a enervat in asa hal ca nu l-am trecut ca autor la un articol la care nu pusese mana, incat nu m-a trecut nici el la un articol, la care totusi, facusem partea practica, in proportie de peste 50%. A preferat s-o treaca pe alta persoana in loc. Si mi-a si spus ceva de genu': "Din moment ce tu nu m-ai trecut, io de ce sa te trec?";
7. Se pupa cu atata daruire si patos curul responsabilului cu publicatul / sefului / profesorului, incat respectivu' capata unda verde la scris liste de specii, inventare necritice, "noi semnalari pentru fauna zonei (...) / tarii", distributii de taxoni sau influenta conditiilor X si Y asupra distributiei taxonului Z, acest tip de articole constituind marea masa a cam ce se publica la ora actuala in Romania in domeniul biologiei. Uneori i se poate incredinta chiar si o functie in cadrul publicatiei respective;
8. In tara noastra draga, referentii sunt atat de "anonimi" si "nu cunosc" atat de "deloc" pe cel care a scris articolul respectiv, incat orice "vorba buna" pusa de catre cine si la cine trebe poate sa dea preferinta unuia sau altuia, aruncand la cos lucrarea "indezirabilului".
Si ca sa nu se spuna ca ma exprim in necunostinta de cauza, sa lucram putin pe niste exemple, nu? ca sa nu se supere "Somitzatile Shtiintzifice" in cauza, o sa ma abtin sa scriu si nume, nu de alta, da' cred ca o sa fie de-ajuns ca sa se recunoasca daca citesc asta. Slaba speranta, da' macar imi fac datoria. Nu vreu a bora pe tastatura, iubitilor si mai ales iubitelor, care credeti ca faceti "shtiintza".
S-o luam sistematic, nu? ca doar toti am terminat - daca nu mastere sau doctorate - care implica sistematica (daca zic "taxonomie" s-ar putea sa puna oarescari probleme de pronuntie pentru unii/-ele) cel utin unele care implica domenii mai cunoscute, cum ar fi morfologia, genetica, ecologia, si mai ales biogeografia.
Exempli gratia:
1. Un oarecare, care avea intr-o buna zi status "Scriu ceva articol pentru Nature". Respectivul nu poseda pic de habar despre care ar fi diferenta intre corotip si areal. Si, dupa o discutie tandra, de aproximativ 2,5 minute in care nu numai ca i-am dat definitiile corecte pentru termenii in cauza, dar i-am si demonstrat fara putinta de tagada ca habar n-are de zoogoegrafie, cred mi-am luat brusc "ignore" pe lista - deoarece nu l-am mai vazut online de-atunci - nu c-a mi s-ar rupe de asta. Uau, ca sa vezi, respectivu' ii "numa'" referend stiintific si editor sef la vreo una - doua publicatii "de specialitate" din romania. Si da, ati ghicit, face parte dintre "tineretul" tarii, care "promite".
2. Este usor de crezut in Romania, cum, o semnalare noua de specii pentru fauna tarii sa treaca neobservata, ba chiar sa fie respinsa la o revista "de nivel international", pe scurt, ISI. Modul de lucru: se descopera intr-o colectie specimenul, se scrie articolul, se trimite spre evaluare. Urmeaza urmatorii pasi:
Unu. "N-ai un referent de specialitate pe care sa ni-l recomanzi?" Da, ai vostri nu era destul de buni?. Referentul (specialist de talie mondiala) isi da OK-ul.
Doi. Se tine articolul din Iunie-Iulie pana catre sfarsitul lui Septembrie.
Trei. Se suna si se spune la telefon "Vezi ca primesti mail zilele astea. Modifica si tu harta aia cu vest-palearcticu', eventual scoate-o pe aia cu Romania, ca exprima acelasi lucru.".
Patru. Se spune delicat: "Stii, modifica si trimite-l ca-l publicam la anu' ca numaru' de-amu iese prea repede, si nu mai avem timp sa-l dam la tipar". In schimb pentru altii, care publica "pe domeniul revistei" se pot scoate suplimente, tiparite separat. Asa ca, adios, amigos!
Cinci. Am aflat ulterior - sper sa NU fie adevarat / sa fie o "mancatorie" ieftina, iar daca ii, ce-am spus e bine spus - ca unul dintre referenti (Pe care-l si cunosc - l-am vazut o data sau de doua ori) a spus ca nu merita, ca-i praf, ceva de genul, in fine, ca nu-i pe specificul revistei si ca nu prezinta interes.
Sase (explicatiile): Revista, desi se intituleaza de "zoologie", publica majoritar sau aproape, articole pe o ramura a zoologiei. Desi prin nota respectiva (doua pagini) se clarifica o problema de zoogeografie - continuitatea mai mult decat probabila a unui areal precum si o semnalare noua pentru fauna tarii - nu era "pe domeniu". In Romania, daca un referent de specialitate din afara tarii isi da acordul, articolul poate fi trimis la cos de catre un referent roman, care, nici macar nu ii pe specialitate.
P.S.: Mi s-a mai fluturat si textul: "Se da preferinta celor care publica din afara". Frumos, nu?. Ii mai bun un articol scris de un bulgar sau de catre un turc decat unul al unui roman. Scuze, ale lor sunt "pe specificul revistei".
No, ase da!
3. O alta "somitate stiintifica" posteaza pe blog niste chestii "copy-paste", (unele si gresite, pe deasupra) apoi cand i se explica faptul ca se cunoaste ca sunt copy-paste, "iese", adica intra brusc pe "invisible". Apoi, cand totusi i se spune ca-i invizibila, persoana se oftica si declara ritos c-a dezactivat commenturile de la postare "ca sa nu-si dea parerea si altii ca tine". Ad litteram. Adica, toapa respectiva, care are impresia ca le stie pe toate, nu accepta si alte pareri, de fapt nici macar nu se injoseste sa se "coboare" pana la nivelul plebei din care face parte preopinentul.
Da, se poate.
4. Exista si "oameni de stiinta", bine-nteles, sefi de redactie, referenti, prin editorial-board-uri, cercetatori etc. care fac cartari de specii "pe habitate", adica: "e habitat de specia cutare, deci specia cutare exista in zona". Cu siguranta. Bai, (...) - nici n-am apelative, voi chiar nu cunoasteti diferenta dintre conceptele de "habitat potential" si "habitat real", pe baza carora se delimiteaza arealul? Ca asa, si io pot zice bine-mersi ca specia de clerid Denops albofasciatus Charpentier, 1825 traieste in toata tara, ca asa zice arealul, si ca are copacii pe care stau gandacii de-i haleste peste tot in tarisoara noastra. Plus ca la literatura de specialitate se da un areal de genul:
iar pana acum a fost semnalata (in literatura de specialitate cu albastru, iar cu negru din colectiile studiate de catre subsemnatul pana la ora actuala) din atatea localitati:
Deci, daca merg in orice loc din Romania, pot afirma ca acolo traieste specia respectiva, nu?
Geniilor!!!! Mai ales ca unii va mai dati si "geografi", ca sa nu zic cu articolele proclitice (ce-or fi alea???) "bio-" sau cu "zoo-" in fata termenului.
Era un cantecel: "Hai sa emigram cu totii in America". Asa este.
Hai ca ma duc sa cartez vreo doua areale din masina (ca sa nu zic avion), poate mai dau o specie noua pentru fauna tarii, pe care o sa am grija s-o public cat mai repede, corect, ISI si, mai ales, in Romania.
Nu va salut,
Dani
Hai sa ne gandim cam care ar fi reteta perfecta pentru a crea un astfel de specimen...
1. Se ia un oarecare, de la elev / student vesel si pana la "doctor" in biologie / stiintele mediului, orice grad, nu conteaza;
2. Se adauga un grad nemasurat de auto-suficienta;
3. Unele cursuri extra-curriculare sunt absolut necesare, din care putem cita: nu-vreau-sa-invat-dar sunt-dispus/-a -sa-pup-cur, vai-doamna-profesoara-ce-bine-aratati-astazi, sunteti-soarele-meu, io-public-mult-deci-exist... si lista poate continua;
4. Se garniseste cu cat mai multe alte "calitati" gen: sale flexibile, limba catifelata, dorinta-de-autoafirmare, privire-languroasa-catre-superior etc.;
5. Se publica fie punandu-l pe sef / profesor / superior, daca nu pe primul, macar pe-al doilea loc;
6. Se face absolut orice spre a se trece numele propriu sub cat mai multe titluri, nu conteaza pozitia, numa' sa fim printre autori. Un "bun amic" de-al meu s-a enervat in asa hal ca nu l-am trecut ca autor la un articol la care nu pusese mana, incat nu m-a trecut nici el la un articol, la care totusi, facusem partea practica, in proportie de peste 50%. A preferat s-o treaca pe alta persoana in loc. Si mi-a si spus ceva de genu': "Din moment ce tu nu m-ai trecut, io de ce sa te trec?";
7. Se pupa cu atata daruire si patos curul responsabilului cu publicatul / sefului / profesorului, incat respectivu' capata unda verde la scris liste de specii, inventare necritice, "noi semnalari pentru fauna zonei (...) / tarii", distributii de taxoni sau influenta conditiilor X si Y asupra distributiei taxonului Z, acest tip de articole constituind marea masa a cam ce se publica la ora actuala in Romania in domeniul biologiei. Uneori i se poate incredinta chiar si o functie in cadrul publicatiei respective;
8. In tara noastra draga, referentii sunt atat de "anonimi" si "nu cunosc" atat de "deloc" pe cel care a scris articolul respectiv, incat orice "vorba buna" pusa de catre cine si la cine trebe poate sa dea preferinta unuia sau altuia, aruncand la cos lucrarea "indezirabilului".
Si ca sa nu se spuna ca ma exprim in necunostinta de cauza, sa lucram putin pe niste exemple, nu? ca sa nu se supere "Somitzatile Shtiintzifice" in cauza, o sa ma abtin sa scriu si nume, nu de alta, da' cred ca o sa fie de-ajuns ca sa se recunoasca daca citesc asta. Slaba speranta, da' macar imi fac datoria. Nu vreu a bora pe tastatura, iubitilor si mai ales iubitelor, care credeti ca faceti "shtiintza".
S-o luam sistematic, nu? ca doar toti am terminat - daca nu mastere sau doctorate - care implica sistematica (daca zic "taxonomie" s-ar putea sa puna oarescari probleme de pronuntie pentru unii/-ele) cel utin unele care implica domenii mai cunoscute, cum ar fi morfologia, genetica, ecologia, si mai ales biogeografia.
Exempli gratia:
1. Un oarecare, care avea intr-o buna zi status "Scriu ceva articol pentru Nature". Respectivul nu poseda pic de habar despre care ar fi diferenta intre corotip si areal. Si, dupa o discutie tandra, de aproximativ 2,5 minute in care nu numai ca i-am dat definitiile corecte pentru termenii in cauza, dar i-am si demonstrat fara putinta de tagada ca habar n-are de zoogoegrafie, cred mi-am luat brusc "ignore" pe lista - deoarece nu l-am mai vazut online de-atunci - nu c-a mi s-ar rupe de asta. Uau, ca sa vezi, respectivu' ii "numa'" referend stiintific si editor sef la vreo una - doua publicatii "de specialitate" din romania. Si da, ati ghicit, face parte dintre "tineretul" tarii, care "promite".
2. Este usor de crezut in Romania, cum, o semnalare noua de specii pentru fauna tarii sa treaca neobservata, ba chiar sa fie respinsa la o revista "de nivel international", pe scurt, ISI. Modul de lucru: se descopera intr-o colectie specimenul, se scrie articolul, se trimite spre evaluare. Urmeaza urmatorii pasi:
Unu. "N-ai un referent de specialitate pe care sa ni-l recomanzi?" Da, ai vostri nu era destul de buni?. Referentul (specialist de talie mondiala) isi da OK-ul.
Doi. Se tine articolul din Iunie-Iulie pana catre sfarsitul lui Septembrie.
Trei. Se suna si se spune la telefon "Vezi ca primesti mail zilele astea. Modifica si tu harta aia cu vest-palearcticu', eventual scoate-o pe aia cu Romania, ca exprima acelasi lucru.".
Patru. Se spune delicat: "Stii, modifica si trimite-l ca-l publicam la anu' ca numaru' de-amu iese prea repede, si nu mai avem timp sa-l dam la tipar". In schimb pentru altii, care publica "pe domeniul revistei" se pot scoate suplimente, tiparite separat. Asa ca, adios, amigos!
Cinci. Am aflat ulterior - sper sa NU fie adevarat / sa fie o "mancatorie" ieftina, iar daca ii, ce-am spus e bine spus - ca unul dintre referenti (Pe care-l si cunosc - l-am vazut o data sau de doua ori) a spus ca nu merita, ca-i praf, ceva de genul, in fine, ca nu-i pe specificul revistei si ca nu prezinta interes.
Sase (explicatiile): Revista, desi se intituleaza de "zoologie", publica majoritar sau aproape, articole pe o ramura a zoologiei. Desi prin nota respectiva (doua pagini) se clarifica o problema de zoogeografie - continuitatea mai mult decat probabila a unui areal precum si o semnalare noua pentru fauna tarii - nu era "pe domeniu". In Romania, daca un referent de specialitate din afara tarii isi da acordul, articolul poate fi trimis la cos de catre un referent roman, care, nici macar nu ii pe specialitate.
P.S.: Mi s-a mai fluturat si textul: "Se da preferinta celor care publica din afara". Frumos, nu?. Ii mai bun un articol scris de un bulgar sau de catre un turc decat unul al unui roman. Scuze, ale lor sunt "pe specificul revistei".
No, ase da!
3. O alta "somitate stiintifica" posteaza pe blog niste chestii "copy-paste", (unele si gresite, pe deasupra) apoi cand i se explica faptul ca se cunoaste ca sunt copy-paste, "iese", adica intra brusc pe "invisible". Apoi, cand totusi i se spune ca-i invizibila, persoana se oftica si declara ritos c-a dezactivat commenturile de la postare "ca sa nu-si dea parerea si altii ca tine". Ad litteram. Adica, toapa respectiva, care are impresia ca le stie pe toate, nu accepta si alte pareri, de fapt nici macar nu se injoseste sa se "coboare" pana la nivelul plebei din care face parte preopinentul.
Da, se poate.
4. Exista si "oameni de stiinta", bine-nteles, sefi de redactie, referenti, prin editorial-board-uri, cercetatori etc. care fac cartari de specii "pe habitate", adica: "e habitat de specia cutare, deci specia cutare exista in zona". Cu siguranta. Bai, (...) - nici n-am apelative, voi chiar nu cunoasteti diferenta dintre conceptele de "habitat potential" si "habitat real", pe baza carora se delimiteaza arealul? Ca asa, si io pot zice bine-mersi ca specia de clerid Denops albofasciatus Charpentier, 1825 traieste in toata tara, ca asa zice arealul, si ca are copacii pe care stau gandacii de-i haleste peste tot in tarisoara noastra. Plus ca la literatura de specialitate se da un areal de genul:
iar pana acum a fost semnalata (in literatura de specialitate cu albastru, iar cu negru din colectiile studiate de catre subsemnatul pana la ora actuala) din atatea localitati:
Deci, daca merg in orice loc din Romania, pot afirma ca acolo traieste specia respectiva, nu?
Geniilor!!!! Mai ales ca unii va mai dati si "geografi", ca sa nu zic cu articolele proclitice (ce-or fi alea???) "bio-" sau cu "zoo-" in fata termenului.
Era un cantecel: "Hai sa emigram cu totii in America". Asa este.
Hai ca ma duc sa cartez vreo doua areale din masina (ca sa nu zic avion), poate mai dau o specie noua pentru fauna tarii, pe care o sa am grija s-o public cat mai repede, corect, ISI si, mai ales, in Romania.
Nu va salut,
Dani
duminică, 10 octombrie 2010
10.10.10
Salve.
Intrucat azi ii o data asa, mai speciala, m-am gandit ca n-ar strica sa mai scriu ceva pe-acilea, nu de alta, da' de ce nu.
Am vazut pe Yahoo niste chestii cum ca ce semnifica astia trei de zece. Nu prea am idei, afara de trei de 10, da' hai sa ma gandesc.
1. In primu' si-n primu' rand, imi aduc aminte de-un 1 ianuarie din 2001. Misto de scris ca data, deoarece pana sa se schimbe prefixu' secolului scriam 1.1.1XXX. Dupa ce s-a schimbat "initiala" anului din 1 in 2, m-am simtit iara "special" si "revenit-la-normal" cand a fost 01.01.01. So, back to the normal, dar numa' pana in 2012, ca doara anu' are numa' 12 luni mari si late.
2.Era si ziua de nume a lu' taica-meu, intrucat il chema Vasile.
3. Trei note de 10 luate la rand. Nu cred c-au fost foaaaarte multe zilele mele de-nvatatura (sau lunile, sau anii) in care-am luat trei de zece unu' dupa altu'. Cu siguranta in semestru'ntai din clasa-ntai si la master. Or mai fi si altele, da' nu-mi amintesc.
4. Un raport molar, sau un amestec de solventi, scris mai stiintific decat 1:1:1. Am folosit asta cand ma mai jucam de-a cromatografia pe strat subtire la ICECHIM, prin timpu' scolii, apoi la faculta, la Metode de separare - curs d-ala de 4 ore de la 9 dimineata, si laborator apoi pan' la 10 - 11 (chiar) noaptea, miercuri, joi si vineri, timp de 2 luni, in anul 4.
5. O luna frumoasa din anul asta. 5 (din 7) zile scoala de vara de la Sinaia, apoi 14 zile scoala de vara din Madeira, si, nu in ultimul rand, 11 zile in Muntii Rodnei.
6. Un cocktail superb, numit "Poncha", madeirez, of course: 10 parti aguardente (rom alb), 10 parti sirop de trestie-de-zahar, cu ceva miere pentru aroma, si 10 parti suc de portocala, cu ceva lamaie si maracuja, pentru aroma. (da, stiu ca puteam sa scriu in treimi, da' de ce sa stric armonia postarii?).
Si amu', intrucat ieri mi-or venit mai multe idei, o sa sar de 10 chestii enumerate anterior, care or sa fie mai multe... nu stiu fix cate...de fapt, cred c-or sa fie mai mult de 10 per fiecare...
Deci sa-ncepem:
7. 10 (sau mai multi) compozitori preferati - Mozart, Chopin, Vivaldi, Bach, Haendel, Grieg, Schumann, Dvorak, Mussorgsky, Pagannini
8. 10 (sau mai multe) piese simfonice preferate: Concertele de pianoforte si orchestra de Mozart: 1, 2, 3, 4, 5, 9, 12, 20, 21, Concertul pentru pianoforte si orchestra nr. 1 de Grieg, Concertele lui Vivaldi (aproape toate), Concertele de vioara si orchestra de Pagannini nr. 1 si 5, Concertul pentru pianoforte si orchestra nr. 1 de Schumann, plus multe, multe altele, si pentru instrumente de suflat (mai ales Mozart si Vivaldi), Concertele pentru pianoforte si orchestra plus tot ce-a mai compus Chopin
9. 10 (sau mai multe opere) - Rigoletto, Carmen, Il barbiere di Siviglia, La nozze di Figaro, Les contes de Hofmann, Aida, Der wonderflute, Turandot, Tosca, Tristan und Isolde
10. 10 (sau mai multe carti) - Un veac de singuratate, A trai pentru a-ti povesti viata, (Marquez), Alexis Zorba (Kazantzakis), Spuma zilelor (Vian), Flori pentru Algernon (?), Ciberiada (Lem), Aici sunt tigri (Bradbury), Ratacirile micutei nesabuite (Vargas-LLosa),
11. 10 (sau mai multi oameni dragi) - Carmen, Cristi, Cristi, Alex, Ana-Maria, Aura, Dragos, Gaius, Geta, Ionut, Laur, Laura, Lotus-Elena, Mihaela, Mihai, Paul, Petre, Sanda, precum si multi, multi altii, pe care nu i-am trecut amu, din pura uituceala
12. 10 (sau mai multi) oameni care mi-au influentat viata "stiintifica" - Aura, Carmen, Calin, Cristina, Geta, Florisanda, Laurentiu, Lotus-Elena, Mihai, Oana, Sanda
13. 10 (sau mai multi) oameni de stiinta, trecuti sau prezenti, care mia-u influentat modul de a gandi biologia - Carmen, Carollus, Charles, Grigore, Ernst, Judith, Petru-Mihai, Roland, Theodor, Weston, precum si multi, multi altii
14. 10 (sau mai multi "oameni") care m-au tras in jos - si de la care am invatat ca "tot ceea ce nu ma doboara, ma face mai puternic". Intrucat nu vreau sa manjesc o enumerare de lucruri frumoase, nu-i voi pomeni, nici macar cu initialele, desi, paradoxal, le multumesc macar si pentru faptul ca m-au invatat ca nu toata lumea este asa cum pare pe dinafara, si ca nu e bine sa acorzi prea multa incredere prea multora, si, de ce nu, pentru ca, refuzandu-mi niste "oportunitati", au lasat cale libera unor adevarate oportunitati
15. 10... nu mai stiu amu... ma gandesc, si poate c-o sa mai revin la acest subiect, intr-una din postarile viitoare
Auguri,
Dani
Intrucat azi ii o data asa, mai speciala, m-am gandit ca n-ar strica sa mai scriu ceva pe-acilea, nu de alta, da' de ce nu.
Am vazut pe Yahoo niste chestii cum ca ce semnifica astia trei de zece. Nu prea am idei, afara de trei de 10, da' hai sa ma gandesc.
1. In primu' si-n primu' rand, imi aduc aminte de-un 1 ianuarie din 2001. Misto de scris ca data, deoarece pana sa se schimbe prefixu' secolului scriam 1.1.1XXX. Dupa ce s-a schimbat "initiala" anului din 1 in 2, m-am simtit iara "special" si "revenit-la-normal" cand a fost 01.01.01. So, back to the normal, dar numa' pana in 2012, ca doara anu' are numa' 12 luni mari si late.
2.Era si ziua de nume a lu' taica-meu, intrucat il chema Vasile.
3. Trei note de 10 luate la rand. Nu cred c-au fost foaaaarte multe zilele mele de-nvatatura (sau lunile, sau anii) in care-am luat trei de zece unu' dupa altu'. Cu siguranta in semestru'ntai din clasa-ntai si la master. Or mai fi si altele, da' nu-mi amintesc.
4. Un raport molar, sau un amestec de solventi, scris mai stiintific decat 1:1:1. Am folosit asta cand ma mai jucam de-a cromatografia pe strat subtire la ICECHIM, prin timpu' scolii, apoi la faculta, la Metode de separare - curs d-ala de 4 ore de la 9 dimineata, si laborator apoi pan' la 10 - 11 (chiar) noaptea, miercuri, joi si vineri, timp de 2 luni, in anul 4.
5. O luna frumoasa din anul asta. 5 (din 7) zile scoala de vara de la Sinaia, apoi 14 zile scoala de vara din Madeira, si, nu in ultimul rand, 11 zile in Muntii Rodnei.
6. Un cocktail superb, numit "Poncha", madeirez, of course: 10 parti aguardente (rom alb), 10 parti sirop de trestie-de-zahar, cu ceva miere pentru aroma, si 10 parti suc de portocala, cu ceva lamaie si maracuja, pentru aroma. (da, stiu ca puteam sa scriu in treimi, da' de ce sa stric armonia postarii?).
Si amu', intrucat ieri mi-or venit mai multe idei, o sa sar de 10 chestii enumerate anterior, care or sa fie mai multe... nu stiu fix cate...de fapt, cred c-or sa fie mai mult de 10 per fiecare...
Deci sa-ncepem:
7. 10 (sau mai multi) compozitori preferati - Mozart, Chopin, Vivaldi, Bach, Haendel, Grieg, Schumann, Dvorak, Mussorgsky, Pagannini
8. 10 (sau mai multe) piese simfonice preferate: Concertele de pianoforte si orchestra de Mozart: 1, 2, 3, 4, 5, 9, 12, 20, 21, Concertul pentru pianoforte si orchestra nr. 1 de Grieg, Concertele lui Vivaldi (aproape toate), Concertele de vioara si orchestra de Pagannini nr. 1 si 5, Concertul pentru pianoforte si orchestra nr. 1 de Schumann, plus multe, multe altele, si pentru instrumente de suflat (mai ales Mozart si Vivaldi), Concertele pentru pianoforte si orchestra plus tot ce-a mai compus Chopin
9. 10 (sau mai multe opere) - Rigoletto, Carmen, Il barbiere di Siviglia, La nozze di Figaro, Les contes de Hofmann, Aida, Der wonderflute, Turandot, Tosca, Tristan und Isolde
10. 10 (sau mai multe carti) - Un veac de singuratate, A trai pentru a-ti povesti viata, (Marquez), Alexis Zorba (Kazantzakis), Spuma zilelor (Vian), Flori pentru Algernon (?), Ciberiada (Lem), Aici sunt tigri (Bradbury), Ratacirile micutei nesabuite (Vargas-LLosa),
11. 10 (sau mai multi oameni dragi) - Carmen, Cristi, Cristi, Alex, Ana-Maria, Aura, Dragos, Gaius, Geta, Ionut, Laur, Laura, Lotus-Elena, Mihaela, Mihai, Paul, Petre, Sanda, precum si multi, multi altii, pe care nu i-am trecut amu, din pura uituceala
12. 10 (sau mai multi) oameni care mi-au influentat viata "stiintifica" - Aura, Carmen, Calin, Cristina, Geta, Florisanda, Laurentiu, Lotus-Elena, Mihai, Oana, Sanda
13. 10 (sau mai multi) oameni de stiinta, trecuti sau prezenti, care mia-u influentat modul de a gandi biologia - Carmen, Carollus, Charles, Grigore, Ernst, Judith, Petru-Mihai, Roland, Theodor, Weston, precum si multi, multi altii
14. 10 (sau mai multi "oameni") care m-au tras in jos - si de la care am invatat ca "tot ceea ce nu ma doboara, ma face mai puternic". Intrucat nu vreau sa manjesc o enumerare de lucruri frumoase, nu-i voi pomeni, nici macar cu initialele, desi, paradoxal, le multumesc macar si pentru faptul ca m-au invatat ca nu toata lumea este asa cum pare pe dinafara, si ca nu e bine sa acorzi prea multa incredere prea multora, si, de ce nu, pentru ca, refuzandu-mi niste "oportunitati", au lasat cale libera unor adevarate oportunitati
15. 10... nu mai stiu amu... ma gandesc, si poate c-o sa mai revin la acest subiect, intr-una din postarile viitoare
Auguri,
Dani
miercuri, 15 septembrie 2010
Patimile nomenclaturii zoologice
“The longlasting use of a nomenclatural system […], however, is justified by the fact that in human language in general, and in scientific texts in particular, we usually communicate with [latin, greek or classicized] words, not numbers, letters, abbreviations or other non-verbal systems.” (Alain Dubois)
Asa ca, din moment ce exista nomenclatura binara, ma mira faptul ca o parte dintre biologi prefera sa utilizeze fie abrevieri (mai ales ornitologii) iar alta parte (ecologii si ecologistii) o sa prefere intotdeauna sau aproape intotdeauna utilizarea unei denumiri vernaculare, CHIAR SI intr-un curs universitar. Ceea ce ma pune pe ganduri, este faptul ca nu ma pot dumiri ce-i cu oamenii astia: ori sunt de-o comoditate (ca sa nu spun lene) crasa – hai, fratilor, va doare mana sa tastati inca doua sau trei litere sau aveti deficit de ATP de va e greu sa scrieti Ciconia ciconia in loc de Cic cic??? Nu mai spun ca s-ar putea (si ar trebui) de scris cu tot cu autorul si anul descrierii, si anume Ciconia ciconia Linnaeus, 1758 (Sau macar C. ciconia L., 1758). De parca amarata voastra de abreviere ar constitui o denumire stiintifica valida. Inteleg, nu toata lumea are placeri de tip sado-maso cum ar fi lectura si analiza Codului [International de Nomenclatura Zoologica] - da, mai, o sa radeti de mine, da’ cati dintre voi, cei care va laudati ca sunteti biologi v-ati uitat macar o data peste el? Si nu aveti nici o scuza gen “Nu am lucrarea, nu pot” ca doar il puteti gasi la www.iczn.org – dar, macar o data in viata puteati sa-l fi rasfoit, nu de alta, dar un om care se considera biolog, si, ce-i si mai grav uneori, doctor in biologie sa nu posede pic de habar despre faptul ca o denumire stiintifica a fost data ca sa desemneze un animal prin caracterele sale de diagnoza sau denumirea clasica a acestuia, si nu ca sa fie abreviata si folosita ca atare. Da, inteleg, e greu sa scrii o denumire asa cum trebuie la modul taxonomic, adica cu autor si an in coada, dar, macara scrieti-o dracului fratilor intreaga, n-o mai ciuntiti. Nu de alta, dar dac-ar sti tata Linne si ceilalti cum le ciumpaviti denumirile – si implicit munca pe care a implicat-o descrierea acelor specii – s-ar rasuci in mormant ca titirezii.
Alta problema. Sa ma iertati, fratilor, dar, pentru ce mama dracului mai exista denumiri stiintifice, daca voi nu catadicsiti sa le folositi? Va e atat de greu sa retineti DOUA cuvinte in alta limba decat romana (sau, si mai rau, engleza, ca doar ii “noua limba stiintifica / si nu numai internationala) incat sa le evitati? Si daca nu folositi denumirea stiintifica, iar animalul sau planta respectiva nu au o denumire vernaculara in romana de ce mama dracului folositi denumirea vernaculara engleza sau, si mai rau de ce o traduceti in romana??? De unde si pana unde taranul roman i-a spus ciocantorsului “avoseta”??? De unde si pana unde, repet, acelasi taran roman a denumit o entitate biologica pe care nu o vedea zilnic, sau pe care, implicit, nu o cunostea??? De unde si pana unde exista oribilitatile de denumiri “Liliacul lui X cu urechi late”, “Molia neagra a bradului” sau “Vrabie negricioasa” in limba romana??? Fratilor, daca taranul roman nu deosebeste o specie de alta, nu trebuie sa o faceti voi si, mai rau, sa adaptati denumirea. De cand ii tarisoara asta, nici un taran nu a stat sa se uite cu atata atentie, plecand la sau venind de la coasa la vrabiile care ciripeau pe marginea drumului si sa vada ca una dintre ele era “negricioasa”, credeti-ma. Pentru el, toate sunt “vrabii”. Vrabii, si atata, fara alte epitete in coada. Si, in nici un caz nu a stat sa se uite la un liliac (pe care oricum nu-l vede de aproape, si, oricum nu are pic de habar despre autori de denumiri stiintifice, si, mai ales, il uraste de moarte – vezi problemele gen “se agata-n par”, “soarece cara a mancat anafura si a fost blestemat” sau “aduce ghinion, ptiu, piei satana!”) incat sa-i spuna asa cum am scris mai sus. Asa ca, lasati-va de fabricat denumiri asa-zis vernaculare (a propos, denumirea corecta ar fi “populare”) si abrevieri, si, mai bine scremeti-va sa scrieti denumirile intregi, sau macar nu mai fabricati niste caricaturi de asa-zise (de catre voi) “denumiri”. De catre voi, caci eu unul, si cred ca inca destui BIOLOGI romani prefera sa transpire cu 0,2 mL mai mult prin utilizarea a 0,00002 moli de ATP si ceva alte substante numai ca sa scrie / pronunte o denumire stiintifica asa cum se cere la carte. Sau, poate ca “you lack the capacity”, mai stii?
Cave me, Deum de biologi, quod de peasants ipso cavo.
Auguri,
Dani
Asa ca, din moment ce exista nomenclatura binara, ma mira faptul ca o parte dintre biologi prefera sa utilizeze fie abrevieri (mai ales ornitologii) iar alta parte (ecologii si ecologistii) o sa prefere intotdeauna sau aproape intotdeauna utilizarea unei denumiri vernaculare, CHIAR SI intr-un curs universitar. Ceea ce ma pune pe ganduri, este faptul ca nu ma pot dumiri ce-i cu oamenii astia: ori sunt de-o comoditate (ca sa nu spun lene) crasa – hai, fratilor, va doare mana sa tastati inca doua sau trei litere sau aveti deficit de ATP de va e greu sa scrieti Ciconia ciconia in loc de Cic cic??? Nu mai spun ca s-ar putea (si ar trebui) de scris cu tot cu autorul si anul descrierii, si anume Ciconia ciconia Linnaeus, 1758 (Sau macar C. ciconia L., 1758). De parca amarata voastra de abreviere ar constitui o denumire stiintifica valida. Inteleg, nu toata lumea are placeri de tip sado-maso cum ar fi lectura si analiza Codului [International de Nomenclatura Zoologica] - da, mai, o sa radeti de mine, da’ cati dintre voi, cei care va laudati ca sunteti biologi v-ati uitat macar o data peste el? Si nu aveti nici o scuza gen “Nu am lucrarea, nu pot” ca doar il puteti gasi la www.iczn.org – dar, macar o data in viata puteati sa-l fi rasfoit, nu de alta, dar un om care se considera biolog, si, ce-i si mai grav uneori, doctor in biologie sa nu posede pic de habar despre faptul ca o denumire stiintifica a fost data ca sa desemneze un animal prin caracterele sale de diagnoza sau denumirea clasica a acestuia, si nu ca sa fie abreviata si folosita ca atare. Da, inteleg, e greu sa scrii o denumire asa cum trebuie la modul taxonomic, adica cu autor si an in coada, dar, macara scrieti-o dracului fratilor intreaga, n-o mai ciuntiti. Nu de alta, dar dac-ar sti tata Linne si ceilalti cum le ciumpaviti denumirile – si implicit munca pe care a implicat-o descrierea acelor specii – s-ar rasuci in mormant ca titirezii.
Alta problema. Sa ma iertati, fratilor, dar, pentru ce mama dracului mai exista denumiri stiintifice, daca voi nu catadicsiti sa le folositi? Va e atat de greu sa retineti DOUA cuvinte in alta limba decat romana (sau, si mai rau, engleza, ca doar ii “noua limba stiintifica / si nu numai internationala) incat sa le evitati? Si daca nu folositi denumirea stiintifica, iar animalul sau planta respectiva nu au o denumire vernaculara in romana de ce mama dracului folositi denumirea vernaculara engleza sau, si mai rau de ce o traduceti in romana??? De unde si pana unde taranul roman i-a spus ciocantorsului “avoseta”??? De unde si pana unde, repet, acelasi taran roman a denumit o entitate biologica pe care nu o vedea zilnic, sau pe care, implicit, nu o cunostea??? De unde si pana unde exista oribilitatile de denumiri “Liliacul lui X cu urechi late”, “Molia neagra a bradului” sau “Vrabie negricioasa” in limba romana??? Fratilor, daca taranul roman nu deosebeste o specie de alta, nu trebuie sa o faceti voi si, mai rau, sa adaptati denumirea. De cand ii tarisoara asta, nici un taran nu a stat sa se uite cu atata atentie, plecand la sau venind de la coasa la vrabiile care ciripeau pe marginea drumului si sa vada ca una dintre ele era “negricioasa”, credeti-ma. Pentru el, toate sunt “vrabii”. Vrabii, si atata, fara alte epitete in coada. Si, in nici un caz nu a stat sa se uite la un liliac (pe care oricum nu-l vede de aproape, si, oricum nu are pic de habar despre autori de denumiri stiintifice, si, mai ales, il uraste de moarte – vezi problemele gen “se agata-n par”, “soarece cara a mancat anafura si a fost blestemat” sau “aduce ghinion, ptiu, piei satana!”) incat sa-i spuna asa cum am scris mai sus. Asa ca, lasati-va de fabricat denumiri asa-zis vernaculare (a propos, denumirea corecta ar fi “populare”) si abrevieri, si, mai bine scremeti-va sa scrieti denumirile intregi, sau macar nu mai fabricati niste caricaturi de asa-zise (de catre voi) “denumiri”. De catre voi, caci eu unul, si cred ca inca destui BIOLOGI romani prefera sa transpire cu 0,2 mL mai mult prin utilizarea a 0,00002 moli de ATP si ceva alte substante numai ca sa scrie / pronunte o denumire stiintifica asa cum se cere la carte. Sau, poate ca “you lack the capacity”, mai stii?
Cave me, Deum de biologi, quod de peasants ipso cavo.
Auguri,
Dani
miercuri, 25 august 2010
Madeira vs. Romania (Partea I-a)
Hola,
Dupa mai multe luni de absenta, atat de pe-aci cat si din Bucuresti / Tara, m-am gandit c-ar fi OK sa mai descriu cum stau lucrurile pe la altii (recte Madeira), nu de alta, da' sa va faceti o idee despre cum ar trebui sa se intample si pe la noi.
Lasand la o parte faptu' ca insula respectiva ii situata la mama dracului cu carti, pe-undeva prin oceanul Atlantic,si ca ii o adevarata "republica bananiera" in cel mai strict sens al expresiei intrucat tot madeirezu' din afara oraselor si care se respecta are bartamai plantatia de banane pe versantu' din spatele casei, totu' ii atata de diferit fata de ce vezi pe la noi, incat am avut un soc la intoarcerea in tara noastra draga, pacat ca locuita.
Nu pot decat sa spicui cateva impresii enervant de adevarate, cat despre povestiri pe larg, in postarile viitoare - la ritmu' in care scriu io, cel mai probabil pe la Craciun sau Anu' Nou.
1. Prima, si cea mai socanta - NU exista replica gen "cu placere" sau "nu face nimic", asa cum suntem noi obisnuiti; daca esti mascul, spui "Obrigado" (multumesc adica, la masculin), daca esti femela, spui "Obrigada" (acelasi, dar la feminin). Iar raspunsul este, culmea - tot "Obrigado / -a". Am intrebat-o pe o tantica din avion de ce se face asa, si mi-a spus ca de fapt ii un fel de "EU iti multumesc pentru ca ... (ai cumparat de la mine, m-ai intrebat etc.). Q.e.d.
2. NU exista notiunea balcanic-sictirista de "bacsis" - nici macar la romanii care lucra acolo. Am vazut bonul adus frumos pe tavita, prins cu clama, si cu restul LA EUROCENT alaturi. Cand am incercat prima data sa-i spun unui chelner sa ia banii, respectivu' s-a uitat la mine, si, sincer mirat, mi-a replicat: "I can't, sir, it's the money you worked for; I get payed enough, thank you!". Nu prea am vazut asa ceva sa se poarte pe la noi, dimpotriva, daca nu-i lasi, se uita chioras la tine. Sau, mai rau, se trece la nota, de parc-ai fi obligat sa-i dai.
3. NU exista asa-zisul "reshpect" balcanoid in care trebe sa te adresezi daca se poate cu toata titulatura existenta respectivului. Se vorbeste pur si simplu la per tu, fara ca prin asta sa fie (vezi draga Doamne) stirbit statutul respectivului. Unul dintre profi, pe la vreo 70 si bine de ani, nu i-s raspuns unei colege la apelativele "teacher!", "mister (Numele-de-familie)" etc. A fost de-ajuns sa-i zica "William?" - raspunsul venind imediat "Yes, dear, how can I help you?". Totul e simplu si eficient - "Hi, Dora! - Hello, Dani!", fara farafastacuri si inzorzonari. Feri Doamne, sa-i spui pe-aci unuia altfel decat "Domnule profesor Icsulescu", altfel jar mananci. Unul dintre profi, Peter, care statea mai prost cu engleza, chiar si decat mine (da, se poate!) si care parea asa, mai modest ne-a intrigat in asa hal pe mine si pe alti cativa colegi, incat am cautat numele lui pe net. Si gasim instant vreo 20 si de ceva de citari, dintre care multe gen "Xus yus, nov. gen., nov. sp.". De unde si concluzia logica, conform careia respectul se castiga, nu se acorda gratuit. Deci, din nou, NU ca la noi.
4. (Si gata, ca tre' sa plec). NU se citeste de pe un power-point la curs. Nu, tata, se pune un numar de slide-uri cu un continut de text minim, si se vorbeste de pe ele. Mai bine zis, se converseaza pe ele, intrucat nu se cere o liniste mormantala si respectuoasa, ca la noi, ci dimpotriva, cat mai multa interactiune catedra-banca. La noi, mai exista din pacate profi la care nu e voie sa miste musca-n front cand predau - daca ridici mana sau intrebi ceva, se mira de parc-ar fi de la sine-nteles ca daca ii intrerupi, faci o greseala impardonabila. Dincoace, dimpotriva, erau mirati daca nu vorbea / nu ridica nici o problema cineva in timpul / la finalul cursului. La modu' "Frate, chiar atat de prost am fost de nu a interesat pe nimeni ce-am vorbit eu acilea?"
Si inca ceva. Cand se termina un curs / cand pleca un prof acasa, se aplauda, in picioare. Da, ati citi bine. Si nu aplauze de-alea amarate, ci sanatos, tata, de faceai basici la palme. La unii profi, deosebit de iubiti, s-au facut chiar "valuri". Poftim de vezi asa ceva la noi - eu cel putin, n-am vazut.
Auguri,
Dani
Dupa mai multe luni de absenta, atat de pe-aci cat si din Bucuresti / Tara, m-am gandit c-ar fi OK sa mai descriu cum stau lucrurile pe la altii (recte Madeira), nu de alta, da' sa va faceti o idee despre cum ar trebui sa se intample si pe la noi.
Lasand la o parte faptu' ca insula respectiva ii situata la mama dracului cu carti, pe-undeva prin oceanul Atlantic,si ca ii o adevarata "republica bananiera" in cel mai strict sens al expresiei intrucat tot madeirezu' din afara oraselor si care se respecta are bartamai plantatia de banane pe versantu' din spatele casei, totu' ii atata de diferit fata de ce vezi pe la noi, incat am avut un soc la intoarcerea in tara noastra draga, pacat ca locuita.
Nu pot decat sa spicui cateva impresii enervant de adevarate, cat despre povestiri pe larg, in postarile viitoare - la ritmu' in care scriu io, cel mai probabil pe la Craciun sau Anu' Nou.
1. Prima, si cea mai socanta - NU exista replica gen "cu placere" sau "nu face nimic", asa cum suntem noi obisnuiti; daca esti mascul, spui "Obrigado" (multumesc adica, la masculin), daca esti femela, spui "Obrigada" (acelasi, dar la feminin). Iar raspunsul este, culmea - tot "Obrigado / -a". Am intrebat-o pe o tantica din avion de ce se face asa, si mi-a spus ca de fapt ii un fel de "EU iti multumesc pentru ca ... (ai cumparat de la mine, m-ai intrebat etc.). Q.e.d.
2. NU exista notiunea balcanic-sictirista de "bacsis" - nici macar la romanii care lucra acolo. Am vazut bonul adus frumos pe tavita, prins cu clama, si cu restul LA EUROCENT alaturi. Cand am incercat prima data sa-i spun unui chelner sa ia banii, respectivu' s-a uitat la mine, si, sincer mirat, mi-a replicat: "I can't, sir, it's the money you worked for; I get payed enough, thank you!". Nu prea am vazut asa ceva sa se poarte pe la noi, dimpotriva, daca nu-i lasi, se uita chioras la tine. Sau, mai rau, se trece la nota, de parc-ai fi obligat sa-i dai.
3. NU exista asa-zisul "reshpect" balcanoid in care trebe sa te adresezi daca se poate cu toata titulatura existenta respectivului. Se vorbeste pur si simplu la per tu, fara ca prin asta sa fie (vezi draga Doamne) stirbit statutul respectivului. Unul dintre profi, pe la vreo 70 si bine de ani, nu i-s raspuns unei colege la apelativele "teacher!", "mister (Numele-de-familie)" etc. A fost de-ajuns sa-i zica "William?" - raspunsul venind imediat "Yes, dear, how can I help you?". Totul e simplu si eficient - "Hi, Dora! - Hello, Dani!", fara farafastacuri si inzorzonari. Feri Doamne, sa-i spui pe-aci unuia altfel decat "Domnule profesor Icsulescu", altfel jar mananci. Unul dintre profi, Peter, care statea mai prost cu engleza, chiar si decat mine (da, se poate!) si care parea asa, mai modest ne-a intrigat in asa hal pe mine si pe alti cativa colegi, incat am cautat numele lui pe net. Si gasim instant vreo 20 si de ceva de citari, dintre care multe gen "Xus yus, nov. gen., nov. sp.". De unde si concluzia logica, conform careia respectul se castiga, nu se acorda gratuit. Deci, din nou, NU ca la noi.
4. (Si gata, ca tre' sa plec). NU se citeste de pe un power-point la curs. Nu, tata, se pune un numar de slide-uri cu un continut de text minim, si se vorbeste de pe ele. Mai bine zis, se converseaza pe ele, intrucat nu se cere o liniste mormantala si respectuoasa, ca la noi, ci dimpotriva, cat mai multa interactiune catedra-banca. La noi, mai exista din pacate profi la care nu e voie sa miste musca-n front cand predau - daca ridici mana sau intrebi ceva, se mira de parc-ar fi de la sine-nteles ca daca ii intrerupi, faci o greseala impardonabila. Dincoace, dimpotriva, erau mirati daca nu vorbea / nu ridica nici o problema cineva in timpul / la finalul cursului. La modu' "Frate, chiar atat de prost am fost de nu a interesat pe nimeni ce-am vorbit eu acilea?"
Si inca ceva. Cand se termina un curs / cand pleca un prof acasa, se aplauda, in picioare. Da, ati citi bine. Si nu aplauze de-alea amarate, ci sanatos, tata, de faceai basici la palme. La unii profi, deosebit de iubiti, s-au facut chiar "valuri". Poftim de vezi asa ceva la noi - eu cel putin, n-am vazut.
Auguri,
Dani
vineri, 28 mai 2010
Tocinei
Reteta de fata ii moldoveneasca la origine. O stiu de la o prietena basarabeanca (saru'mana Lidia !). Pentru ca sa faci minunea din titlu, iti trebe cam asa (cantitatile sunt dupa dorinta, dar compozitia trebuie sa aiba consistenta unei salate de cruditati mai moale:
Cartofi (cruzi)
Branza (de preferat telemea, sau de oaie, gen d-aia de o manci si zici ca ai in gura toata oaia, cu tat cu blana de iute si puturoasa ce-i)
Usturoi
Oua
Faina
Sare, piper etc.
daca vrei, ceva chestii like - sunca / piept presat / ciolan afumat
Razi cartofii pe razatoarea mare (daca suntem putori, sau, sa fim delicati: “oameni cu spirit inovator”) sau pe aia mica (daca suntem niste albinute harnice si conservatoare). Punem mana si stoarcem in pumni chestia rezultata pana scapa de zeama din ea. Adaugi ouale batute, branza rasa / maruntita cu furculita, mirodeniile, usturoiul maruntit cat mai bine, carnea (daca vrei si daca ai), si amesteci bine. Pui faina, cat sa se lege chestia, apoi, iei cu lingura din compozitie si prajesti in ulei (ceaun, de preferat; daca n-ai, mere si la tigaie). Se scurg pe hartie de excesul (totalmente nesanatos) de ulei. Poti sa le manci si calde, si reci (merg pe teren perfect). daca vrei, merg cu smantana deasupra. Pot fi halite, fie ca garnitura, fie ca fel principal, ad libitum.
Cartofi (cruzi)
Branza (de preferat telemea, sau de oaie, gen d-aia de o manci si zici ca ai in gura toata oaia, cu tat cu blana de iute si puturoasa ce-i)
Usturoi
Oua
Faina
Sare, piper etc.
daca vrei, ceva chestii like - sunca / piept presat / ciolan afumat
Razi cartofii pe razatoarea mare (daca suntem putori, sau, sa fim delicati: “oameni cu spirit inovator”) sau pe aia mica (daca suntem niste albinute harnice si conservatoare). Punem mana si stoarcem in pumni chestia rezultata pana scapa de zeama din ea. Adaugi ouale batute, branza rasa / maruntita cu furculita, mirodeniile, usturoiul maruntit cat mai bine, carnea (daca vrei si daca ai), si amesteci bine. Pui faina, cat sa se lege chestia, apoi, iei cu lingura din compozitie si prajesti in ulei (ceaun, de preferat; daca n-ai, mere si la tigaie). Se scurg pe hartie de excesul (totalmente nesanatos) de ulei. Poti sa le manci si calde, si reci (merg pe teren perfect). daca vrei, merg cu smantana deasupra. Pot fi halite, fie ca garnitura, fie ca fel principal, ad libitum.
Supa “Belvedere de sub Zaganu”
1 rosie mai maricica (fara de frunze si “cotor”, sa nu caraie “cotoar[b]ele”)
1 cartof idem (curatat si el)
1 ceapa asisderea (totusi fara de foaia (catafila) de la exterior si cu mustatile (radacinile) taiate)
1 castravete la fel (in loc de dovlecel. Nu-i la fel de aromat, da’ nu-i balos). Fara coaja !!!
1 plic de fidea chinezeasca stil rollton / vifon, etc (ambele pot fi inlocuite cu succes cu 2-3 bulgari de fidea mioritica de la magazin)
(Fuck-ultativ) 1 – 2 linguri de bulion (mioritic, de asemenea), daca n-ai rosie
putin patrunjel, marar, piper si sare (daca vreti, aveti si va place, cimbru et al.)
Se taie si se pun la fiert (in ordine) cartoful si castravetele. Dupa ce au fiert, mai mult de jumatate, se adauga si ceapa, ca sa ramana mai consistenta. Cand sunt fierte, se adauga fideaua, si se mai lasa sa dea cateva clocote (pana se fierbe. Daca e mioritica, se pune mai la-nceput, intrucat e mai putin deshidratata decata aia de Asia). Cine vrea pune si bulion, cine nu, nu. Se poate pune si rosia acum. Se toaca marunt verdeturile si se adauga in fiertura, se mai da unul - doua clocote si se ia de pe foc. Daca in timpu’ prepararii scapa si-un fir de par in supa.
Anu’ trecut, in Ciucas, discutie in juru’ oalei: Mandea: “Iar amu’, chef Dani va pofteste la o supa “Belvedere de sub Zaganu” - Ionut: “Baaaaa, i-un fir de par in ea”), ii perfect, vorba aia, pour la bonne bouche (Citat apud una’ din profele mele). Daca va (mai) e foame, pofta buna!.
1 cartof idem (curatat si el)
1 ceapa asisderea (totusi fara de foaia (catafila) de la exterior si cu mustatile (radacinile) taiate)
1 castravete la fel (in loc de dovlecel. Nu-i la fel de aromat, da’ nu-i balos). Fara coaja !!!
1 plic de fidea chinezeasca stil rollton / vifon, etc (ambele pot fi inlocuite cu succes cu 2-3 bulgari de fidea mioritica de la magazin)
(Fuck-ultativ) 1 – 2 linguri de bulion (mioritic, de asemenea), daca n-ai rosie
putin patrunjel, marar, piper si sare (daca vreti, aveti si va place, cimbru et al.)
Se taie si se pun la fiert (in ordine) cartoful si castravetele. Dupa ce au fiert, mai mult de jumatate, se adauga si ceapa, ca sa ramana mai consistenta. Cand sunt fierte, se adauga fideaua, si se mai lasa sa dea cateva clocote (pana se fierbe. Daca e mioritica, se pune mai la-nceput, intrucat e mai putin deshidratata decata aia de Asia). Cine vrea pune si bulion, cine nu, nu. Se poate pune si rosia acum. Se toaca marunt verdeturile si se adauga in fiertura, se mai da unul - doua clocote si se ia de pe foc. Daca in timpu’ prepararii scapa si-un fir de par in supa.
Anu’ trecut, in Ciucas, discutie in juru’ oalei: Mandea: “Iar amu’, chef Dani va pofteste la o supa “Belvedere de sub Zaganu” - Ionut: “Baaaaa, i-un fir de par in ea”), ii perfect, vorba aia, pour la bonne bouche (Citat apud una’ din profele mele). Daca va (mai) e foame, pofta buna!.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
