Salve et salute,
Povestea (pe scurt) a nasterii articolului de mai jos.
Pe Catalin l-am cunoscut la o petrecere de ajun a Ajunului, anu' trecut, la Silviu acasa. S-a baut, s-a rontait, s-a ascultat muzica, s-au dezbatut probleme si s-a discutat mult. La un moment dat, a aparut si Catalin. Cunostinte, salut, servus, Catalin, Dani, imi pare bine, si mie... in fine, toate ritualurile au fost indeplinite. Apoi mi-am continuat discutia pe care o purtam cu un alt om despre bani, si ce-ar face cu ei. Si m-am laudat (bine-nteles, se putea sa n-o fac?) cu lupa mea. Bun. Se termina tot bairamu', fiecare ne caram pe la casile noastre. Dupa un timp, Silviu imi zice ca e interesat Catalin de ceea ce povestisem, ca e reporter, si ca i-ar face placere sa-mi ia un interviu. Drept intru care, ne-am vazut la el acasa, si, la un pahar de whiskey si ceva tigari am vorbit vreo doua ore, din care a rezultat mai-jos pomenitul articol.
Sper sa nu fie vreo problema ca i-am dat copy-paste aci, dar, oricum, uite si link-ul unde il puteti gasi in mod "oficial":
http://www.scoalaedu.ro/news/192/77/Microscop-din-banii-de-mostenire
Quod erat demonstrandum.
Adeus,
Dani
Microscop din banii de moştenire
de Cătălin Mosoia | Mar 29, 2011Daniel Kazimir Kurzeluk a absolvit secţia de grafică a Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“. În ultimul an de liceu însă, s-a îndrăgostit fulgerător de cercetarea ştiinţifică şi s-a dus la Facultatea de Biologie din cadrul Universităţii Bucureşti. Aici a urmat un master în taxonomie (ştiinţa clasificarii organismelor), iar acum îşi pregăteşte teza de doctorat. Studiul său vizează cleridele, o familie de gândaci mici, coloraţi şi foarte puţin studiaţi în România, cu specii relativ greu de găsit. Cercetările le realizează cu ajutorul unui microscop performant pe care l-a cumpărat cu 12.000 de euro, banii primiţi dintr-o moştenire de familie.
Pasiune rară
„Mi-a plăcut chimia, iar în clasa a XII-a am fost contaminat cu microbul entomologiei de către doamna cercetător dr. Geta Negru“, spune cu plăcere Daniel Kurzeluk, amintindu-şi de vizita pe care a făcut-o la Staţiunea de cercetări în legumicultură şi pomicultură de la Vidra. Atunci a ţinut în mână un gândac de Colorado şi i s-a părut că… „arată fain”. După ceva vreme a plecat cu prietenii într-o drumeţie, dar nu înainte de a împrumuta de la aceeaşi doamnă cercetător o plasă de fluturi, acetat de etil (lichid utilizat in anestezia insectelor), un borcan entomologic (pentru colectat insecte) şi pensă, pentru că dorea să prindă gândaci. Acesta a fost începutul. În prezent se pregăteşte să susţină teza de doctorat.
Ce sunt cleridele?
Gândăcei! Cei mici au aproape 3 mm, iar cei mai mari nici 2 centimetri. „Sunt specii frumos colorate, dar sunt şi unii care, nefiind frumos coloraţi, au totuşi ceva al lor, de exemplu o antenă cu nişte dinţi foarte mari sau picioare foarte lungi. Pentru mine sunt interesanţi!“. Micile vietăţi sunt foarte rare. „În 5 ani de zile de când mă ocup de cleride am găsit 5 specii, cam un sfert din câte sunt în România. Am vizitat mai multe colecţii din ţară şi din peste 2.000 de exemplare studiate, nu am văzut la noi, decât un singur exemplar dintr-o specie.“
Filme SF şi gândacii monştri
Majoritatea filmelor de ficţiune ştiinţifică prezintă coleopterele (insecte cu doua perechi de aripi) ca pe nişte monştri care au răul în sine şi fac ravagii. „Asta se leagă şi de o percepţie subconştientă conform căreia tot ce are mai mult de 4 picioare face rău fiindcă este veninos, muşcă, ne ciupeşte sau ne transmite boli. Poate că de la dorinţa de a demonstra contrariul, porneşte această preferinţă a mea, pentru nevertebrate - în special, şi pentru artropode - insecte, păianjeni, miriapode şi neamul lor - în mod particular.“
Inspiraţie pentru creatorii de modă
Istoria civilizaţiei demonstrează că insectele au fost şi continuă să fie modele pentru creaţiile artistice. „Sunt mulţi creatori de modă care utilizează motive cu imprimeuri – cel mai adesea inspirate de la fluturi – dar, de ce nu, şi de o libelulă sau un gândac croitor cu nişte antene de 6 ori mai lungi decât corpul şi colorat verde metalizat? Depinde de limitele în care se încadrează frumosul fiecăruia dintre noi.“
Frumosul în ştiinţă şi artă
Daniel, la fel ca Ernst Haeckel (autorul volumului „Kunstformen der Natuer“, 1904), care a desenat „ce i s-a părut lui mai frumos în regnurile animal şi vegetal” consideră că „ pregătirea mea de grafician m-a îndemnat să mă îndrept spre partea asta de frumos. Toate reprezentările zoomorfe din artă în care este implicată fie o scoică - cum este naşterea Venerei a lui Boticelli - sau cele în care sunt figurate cu acurateţe siluete de insecte, dovedesc legătura între ştiinţă şi artă. Cochilia nautilului secţionată este dată ca exemplu pentru „numărul de aur”, apoi inflorescenţa de floarea-soarelui, felul în care sunt dispuse seminţele, la fel, creează o spirală care respectă acelaşi „ număr de aur”.
„Există clar o legătură între ştiinţă şi artă, mai ales între artă şi biologie“, consideră Daniel care adaugă că după părerea lui „frumosul în artă este acelaşi ca în ştiinţă”.
Desene la microscop
Daniel studiază cleridele atât în laboratorul de la facultate, pe teren, cât şi acasă. „Am început cu un microscop Zeiss din anii 1940-45 şi am lucrat cu el până acum 3 ani de zile când am avut norocul, în urma unei moşteniri de 12.000 de euro, să-mi pot cumpăra un stereomicroscop SteREO Discovery V8 de la Carl Zeiss. Cineva spunea că 'cel mai bine e atunci când meseria şi pasiunea rimează'. Microscopul meu măreşte de până la 80 de ori şi, teoretic, permite fotografierea, dar mai trebuie să-mi cumpăr şi un adaptor special pentru cameră. Costă cam 700 de euro dar sper ca în câteva luni de zile să reuşesc“, mai spune el. În plus, pentru artistul-om de ştiinţă, important este că „instrumentul permite să desenezi ceea ce vezi. Are un sistem numit camera clară (Camera lucida), care constă practic dintr-o oglindă înclinată la 45 de grade, o lentilă pentru reglarea clarităţii şi un sistem de prisme care te ajută să vezi simultan câmpul microscopului - adică ce vezi practic tu sub el, gândacul şi coala de hârtie. Astfel, poţi să urmăreşti conturul gândacului cu creionul pe hârtie. Şi, să-l desenezi.“
„Pe măsură ce cunoşti, vrei să cunoşti şi mai mult“, ar fi motto-ul care îl caracterizează pe Daniel Kazimir Kurzeluk. Şi pentru că tot am vorbit de modă, l-am rugat să-şi imagineze un obiect vestimentar care să fie pus la punct pornind de la cleride: „Gândul mă duce la o broşă, dar de ce nu? şi la o rochie care să aibă partea superioară exact ca un pronot, adică asemenea piesei intermediare dintre capul şi toracele cleridei, să fie frumos bombat, roşu şi cu fire argintii. La şolduri să se lăţească în forma unor elitre (prima pereche de aripi la coleoptere) cu model, cu două benzi transversale albastru metalizat pe un fond vermillon. Nu?! De ce nu?“
