A fi “in randul lumii”: o scuza patetica pentru mediocritate si comoditate.
Din pacate, am auzit de prea multe ori fluturate conceptele astea cacacioase (asa-numit “democratice”) stil “Haina face pe om”, “Arati ca ceea ce esti” [sic !], “Vorba dulce mult aduce” sau, si mai rau “Prima impresie conteaza intotdeauna”. De la rude la colegi (oare?) si “prieteni”, sau persoanele care-mi “doreau binele”. De parca as putea sa ma numesc “coleg” cu vreo mediocritate cretina dar aspectuoasa sau cu “prestanta” stiintifica , pupincuristica sau de alta natura; cat despre “doritul binelui” acesta se poate rezuma in cateva recomandari sine quibus non: “tunde-ti parul; rade-ti, sau macar scurteaza-ti barba; fii mai maleabil; nu mai spune tot ce gandesti; schimba-ti / spala-ti mai des hainele; si sa vezi cum o sa-nceapa sa se schimbe viata ta”, urmate, uneori de catre patetica fraza “vezi, asa am facut io, si uite unde am ajuns”. Pfff, da, extrem de bine cotat / sus-pus / bine platit / in functie inalta etc. Sau, doar amploaiat. Omu’ potrivit la locu’ potrivit.
Pai da, ca asa au ajuns unii, daca nu prin pupatu-n cur pe care mi-l recomanda cu atata caldura macar prin influenta unui pulete / pitzipoanca / sot / -atza / profesor / -oara / sef / om politic / prin alte pile daca nu directori (de orice fel) de (orice fel de) institutii, macar sefi de colectiv sau macar amploaiati prin vreun locsor daca nu bine platit, macar caldut si sigur.
Normal, unii se ocupa cu dezvoltarea sectiunii « felatii cu publicul », altii cu mobilarea mansardei. Cum spunea Mihai: “Au in fata un fel de “To-do-list” cu pǎtrǎţele pe care trebǎ sa le bifeze ca sa ajunga la finalu’ gen: “functia dorita”. Adica: publicarea a X articole ISI – done, participare la Y sesiuni de comunicari: done, sustinerea a Z cursuri: not done – sa iau masuri ca sa etc.”. De obicei, X, Y si Z constituie numere cuprinse intre 1 si maxim 5.
Si, bien sur, in tara asta normala si democratica (cat se poate de “adevarat”), mai putin Ardealul sensu lato – recte Transilvania (“Siebenbuergen”), Banat, Crisana si Maramures - (unde se stie ce inseamna munca – se vede c-or trecut nemtii pe-acolo) se traieste in dulcele sictir balcanic, concretizat in formula de care am oroare “merge si-asa”, si nu conteaza ce ai in cap, ci cum arati si cat de bine stii sa sugi pula / pupi cur.
Cunosc persoane – repet – nulitati absolute din punct de vedere stiintific – si mai rau, social (la modu’ relatii interumane) - , dar care au ajuns prin diverse locuri de +/- raspundere (toata gama, de la portar la director), si si-or adus si protejatii, la fel de sclipitori ca si ei (NB.: Daca ceva sclipeste intr-un rahat, nu-i neaparat un diamant, poate fi doar o bucata de staniol provenita de la mancarea “ciocolatei” nedesfacute din ambalaj, asa cum o fost primita de la altu’ mai “mare” decat respectivu’, ceea ce denota totala obedienta).
Il poti intreba pe unu’ oricand ceva de meseria lui, si, surpriza!, s-ar putea sa stie, dar, oroare! nu va lasati pierduti in marea de amanunte, mai mult de ce se face ca face zi de zi.
Da’ ia incearca sa-i pui o intrebare legata de specialitatea – a se remarca diferenta intre “meserie” si “specialitate”, termenii nerimand intotdeauna - lui proaspat trezit din somn, baut, fumat sau toate trei – sau si mai rau, fara nici una din cele enumerate anterior - , si sa vezi cum o da-n gropi. Instant !!!
Ce-i mai trist e ca mi-om luat, si nu o data, replici gen: “Vaaai, da’ tu ai terminat biochimia... de unde stii tu de asta?... ca doara io am terminat biologia!”, fara sa mai adauge si “si habar n-aveam !”. Modestia ‘zdii ma-sii!!! Oribilissim !!! Aici trebe facuta o precizare: respectiva persoana poseda diverse pozisoare de balarii prin laborator. Si dupa ce m-a luat “la testat” gen “cum o cheama p-asta?... da’ p’asta?... da p’asta o stii?” de parca o facuse ma-sa cu cartea de biologie-n mana, era foarte multumita ca “stiam”. Pff, da! Cea mai probabila posibilitate e ca le stia pe de rost, sau le vedea-n fiecare zi, al’fel nu-mi explic de unde atata biologie-n cap de da pe-afara prin urechi.
Hai si v-am pupat,
Pe crestetu-aplatizat.
miercuri, 14 aprilie 2010
Viata-i grea, femeia-i rea, taxonomii nu e oameni (normali)
Din fericire, am de-a face cu o meserie in care, daca nu cunosti mai multe domenii, o dai in gropi la cel mai delicat mod posibil.
Pentru ca (imi place sa ma cred “taxonom” – a se remarca sintagma care precede termenul asezat intre ghilimele) sa-mi pot studia clerutii mei, am nevoie de (nu conteaza ordinea): taxonomie (cu toate curentele si variantele acesteia), entomologie, morfologie, nomenclatura, sistematica, ecologie (“clasica”, nu “moderna” – nu spun de care, spre a nu jigni anumite persoane), geografie fizica si politica, biogeografie, botanica, etologie, istoria si filosofia stiintei, meteorologie, paleontologie, paleogeografie, ceva geologie si pedologie, biochimie, metabolism, histologie, chimie organica si anorganica, zoologia nevertebratelor si nu numai – toate aceastea insemnand teorie, si, unde este cazul si tehnica / practica -, etimologie, plus ceva limbi straine: engleza, franceza, germana, italiana, spaniola, portugheza, catalana (astea “vii” si de bun simt, macar pentru citit un articol de specialitate), nemaivorbind de alea asa-zis “moarte” cum ar fi latina (de parca n-ar fi folosita NUMAI in biologie, medicina, farmacie, drept, filosofie, istorie si religie – uau, deja am numarat numai 7 domenii, si, totusi, e “o limba moarta”) si greaca veche (recunosc, la ultima doar etimologie), fara de care NU poti face taxo. Nota bene: Spre a preintampina eventualele (desi improbabilele) caraieli din partea “ofensatilor”, mentionez ca nu ma consider “expert” – ghilimele, again - in mai mult de cateva din domeniile enumerate anterior, dar, spre deosebire de acestia, io macar am notiuni elementare din respectivele (alelalte) domenii, si, macar stiu (asa cum bine spunea batranu’ Einstein) “in ce carte trebe sa caut”. Asa ca, fellatio academica. Adica [cenzurat] distinsa, delicata, cum doriti sa-i spuneti. Sa vina (slaba speranta) unu’ sa ma contrazica.
Nu mai spun ca trebe puricata literatura de la taica Linne incoace (pentru cei care or uitat sau nu stiu: Systema Naturae Editio Decima, MDCCLVIII (1758 pentru aia de nu pot citi ani scrisi pa dulcea limb-a lu’ Virgiliu), Uppsaliae). TOATA, “fratilor” plesiotipici intru stiinta zoologica care mai esteti. Ma rog, cum spunea un coleg de-al meu de doc (saru’ mana de idee, Mihai): “Pai, da, pentru aia literatura incepe cu lucrarile din ’90, hai ’80 in spate, ca ce trece-napoi e “depasita”. Asa ca, pentru ei, specia Accipiter nissus e descrisa de catre Sibley, sau alt autor opt- sau nouazecist – pe care or consultat-o -, nu de catre Linne, ca “ala-i “literatura invechita”, si nu consultam”. Quod erat demonstrandum
A se remarca faptul ca nu am trecut Genetica, de care se agata toti pseudo-taxonomii organului copulator al subsemnatului care se bate cu pumnii-n piept si-si da cu tesla-n testicule (faina intorsatura de fraza, nu?) ca ei face taxonomie “moderna” si descopera brusc ca dupa ce bagi vreo 0,0000j’ de mL de ser sanguin / alt produs intr-un aparat oricum mai destept ca respectivii vezi dupa ce numeri liniutele din gel / picurile de pa ecran (nu “perii de pe picioarele da gandaci, cum face altii) ca cum ca ciconiformele e rude cu falconiformele. Mai mult, la mine pe grup (clerutii, remember?) NU se lucreaza cu genetica. Toate, dar absolut toate reviziile (a se intreba ce este acelea) s-or facut pe baza de morfo si anato, ultima datand din 2009 (sic!). Se poate ajunge, in extremis, la genetica in clarificarea unei situatii gen: doua specii aproape identice in proportie de mai mult de 90% din toate aspectele, si asta, DOAR DACA, taxonomia clasica o dat gres.
Sperand (in van) ca nu latru la pereti, va urez
Beau dodo, mes bons amis “rechercheurs” !
Pentru ca (imi place sa ma cred “taxonom” – a se remarca sintagma care precede termenul asezat intre ghilimele) sa-mi pot studia clerutii mei, am nevoie de (nu conteaza ordinea): taxonomie (cu toate curentele si variantele acesteia), entomologie, morfologie, nomenclatura, sistematica, ecologie (“clasica”, nu “moderna” – nu spun de care, spre a nu jigni anumite persoane), geografie fizica si politica, biogeografie, botanica, etologie, istoria si filosofia stiintei, meteorologie, paleontologie, paleogeografie, ceva geologie si pedologie, biochimie, metabolism, histologie, chimie organica si anorganica, zoologia nevertebratelor si nu numai – toate aceastea insemnand teorie, si, unde este cazul si tehnica / practica -, etimologie, plus ceva limbi straine: engleza, franceza, germana, italiana, spaniola, portugheza, catalana (astea “vii” si de bun simt, macar pentru citit un articol de specialitate), nemaivorbind de alea asa-zis “moarte” cum ar fi latina (de parca n-ar fi folosita NUMAI in biologie, medicina, farmacie, drept, filosofie, istorie si religie – uau, deja am numarat numai 7 domenii, si, totusi, e “o limba moarta”) si greaca veche (recunosc, la ultima doar etimologie), fara de care NU poti face taxo. Nota bene: Spre a preintampina eventualele (desi improbabilele) caraieli din partea “ofensatilor”, mentionez ca nu ma consider “expert” – ghilimele, again - in mai mult de cateva din domeniile enumerate anterior, dar, spre deosebire de acestia, io macar am notiuni elementare din respectivele (alelalte) domenii, si, macar stiu (asa cum bine spunea batranu’ Einstein) “in ce carte trebe sa caut”. Asa ca, fellatio academica. Adica [cenzurat] distinsa, delicata, cum doriti sa-i spuneti. Sa vina (slaba speranta) unu’ sa ma contrazica.
Nu mai spun ca trebe puricata literatura de la taica Linne incoace (pentru cei care or uitat sau nu stiu: Systema Naturae Editio Decima, MDCCLVIII (1758 pentru aia de nu pot citi ani scrisi pa dulcea limb-a lu’ Virgiliu), Uppsaliae). TOATA, “fratilor” plesiotipici intru stiinta zoologica care mai esteti. Ma rog, cum spunea un coleg de-al meu de doc (saru’ mana de idee, Mihai): “Pai, da, pentru aia literatura incepe cu lucrarile din ’90, hai ’80 in spate, ca ce trece-napoi e “depasita”. Asa ca, pentru ei, specia Accipiter nissus e descrisa de catre Sibley, sau alt autor opt- sau nouazecist – pe care or consultat-o -, nu de catre Linne, ca “ala-i “literatura invechita”, si nu consultam”. Quod erat demonstrandum
A se remarca faptul ca nu am trecut Genetica, de care se agata toti pseudo-taxonomii organului copulator al subsemnatului care se bate cu pumnii-n piept si-si da cu tesla-n testicule (faina intorsatura de fraza, nu?) ca ei face taxonomie “moderna” si descopera brusc ca dupa ce bagi vreo 0,0000j’ de mL de ser sanguin / alt produs intr-un aparat oricum mai destept ca respectivii vezi dupa ce numeri liniutele din gel / picurile de pa ecran (nu “perii de pe picioarele da gandaci, cum face altii) ca cum ca ciconiformele e rude cu falconiformele. Mai mult, la mine pe grup (clerutii, remember?) NU se lucreaza cu genetica. Toate, dar absolut toate reviziile (a se intreba ce este acelea) s-or facut pe baza de morfo si anato, ultima datand din 2009 (sic!). Se poate ajunge, in extremis, la genetica in clarificarea unei situatii gen: doua specii aproape identice in proportie de mai mult de 90% din toate aspectele, si asta, DOAR DACA, taxonomia clasica o dat gres.
Sperand (in van) ca nu latru la pereti, va urez
Beau dodo, mes bons amis “rechercheurs” !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
