Viata-i grea, femeia-i rea, taxonomii nu e oameni (normali)

Din fericire, am de-a face cu o meserie in care, daca nu cunosti mai multe domenii, o dai in gropi la cel mai delicat mod posibil.
Pentru ca (imi place sa ma cred “taxonom” – a se remarca sintagma care precede termenul asezat intre ghilimele) sa-mi pot studia clerutii mei, am nevoie de (nu conteaza ordinea): taxonomie (cu toate curentele si variantele acesteia), entomologie, morfologie, nomenclatura, sistematica, ecologie (“clasica”, nu “moderna” – nu spun de care, spre a nu jigni anumite persoane), geografie fizica si politica, biogeografie, botanica, etologie, istoria si filosofia stiintei, meteorologie, paleontologie, paleogeografie, ceva geologie si pedologie, biochimie, metabolism, histologie, chimie organica si anorganica, zoologia nevertebratelor si nu numai – toate aceastea insemnand teorie, si, unde este cazul si tehnica / practica -, etimologie, plus ceva limbi straine: engleza, franceza, germana, italiana, spaniola, portugheza, catalana (astea “vii” si de bun simt, macar pentru citit un articol de specialitate), nemaivorbind de alea asa-zis “moarte” cum ar fi latina (de parca n-ar fi folosita NUMAI in biologie, medicina, farmacie, drept, filosofie, istorie si religie – uau, deja am numarat numai 7 domenii, si, totusi, e “o limba moarta”) si greaca veche (recunosc, la ultima doar etimologie), fara de care NU poti face taxo. Nota bene: Spre a preintampina eventualele (desi improbabilele) caraieli din partea “ofensatilor”, mentionez ca nu ma consider “expert” – ghilimele, again - in mai mult de cateva din domeniile enumerate anterior, dar, spre deosebire de acestia, io macar am notiuni elementare din respectivele (alelalte) domenii, si, macar stiu (asa cum bine spunea batranu’ Einstein) “in ce carte trebe sa caut”. Asa ca, fellatio academica. Adica [cenzurat] distinsa, delicata, cum doriti sa-i spuneti. Sa vina (slaba speranta) unu’ sa ma contrazica.
Nu mai spun ca trebe puricata literatura de la taica Linne incoace (pentru cei care or uitat sau nu stiu: Systema Naturae Editio Decima, MDCCLVIII (1758 pentru aia de nu pot citi ani scrisi pa dulcea limb-a lu’ Virgiliu), Uppsaliae). TOATA, “fratilor” plesiotipici intru stiinta zoologica care mai esteti. Ma rog, cum spunea un coleg de-al meu de doc (saru’ mana de idee, Mihai): “Pai, da, pentru aia literatura incepe cu lucrarile din ’90, hai ’80 in spate, ca ce trece-napoi e “depasita”. Asa ca, pentru ei, specia Accipiter nissus e descrisa de catre Sibley, sau alt autor opt- sau nouazecist – pe care or consultat-o -, nu de catre Linne, ca “ala-i “literatura invechita”, si nu consultam”. Quod erat demonstrandum
A se remarca faptul ca nu am trecut Genetica, de care se agata toti pseudo-taxonomii organului copulator al subsemnatului care se bate cu pumnii-n piept si-si da cu tesla-n testicule (faina intorsatura de fraza, nu?) ca ei face taxonomie “moderna” si descopera brusc ca dupa ce bagi vreo 0,0000j’ de mL de ser sanguin / alt produs intr-un aparat oricum mai destept ca respectivii vezi dupa ce numeri liniutele din gel / picurile de pa ecran (nu “perii de pe picioarele da gandaci, cum face altii) ca cum ca ciconiformele e rude cu falconiformele. Mai mult, la mine pe grup (clerutii, remember?) NU se lucreaza cu genetica. Toate, dar absolut toate reviziile (a se intreba ce este acelea) s-or facut pe baza de morfo si anato, ultima datand din 2009 (sic!). Se poate ajunge, in extremis, la genetica in clarificarea unei situatii gen: doua specii aproape identice in proportie de mai mult de 90% din toate aspectele, si asta, DOAR DACA, taxonomia clasica o dat gres.
Sperand (in van) ca nu latru la pereti, va urez
Beau dodo, mes bons amis “rechercheurs” !