Madeira vs. Romania (Partea I-a)

Hola,

Dupa mai multe luni de absenta, atat de pe-aci cat si din Bucuresti / Tara, m-am gandit c-ar fi OK sa mai descriu cum stau lucrurile pe la altii (recte Madeira), nu de alta, da' sa va faceti o idee despre cum ar trebui sa se intample si pe la noi.
Lasand la o parte faptu' ca insula respectiva ii situata la mama dracului cu carti, pe-undeva prin oceanul Atlantic,si ca ii o adevarata "republica bananiera" in cel mai strict sens al expresiei intrucat tot madeirezu' din afara oraselor si care se respecta are bartamai plantatia de banane pe versantu' din spatele casei, totu' ii atata de diferit fata de ce vezi pe la noi, incat am avut un soc la intoarcerea in tara noastra draga, pacat ca locuita.
Nu pot decat sa spicui cateva impresii enervant de adevarate, cat despre povestiri pe larg, in postarile viitoare - la ritmu' in care scriu io, cel mai probabil pe la Craciun sau Anu' Nou.
1. Prima, si cea mai socanta - NU exista replica gen "cu placere" sau "nu face nimic", asa cum suntem noi obisnuiti; daca esti mascul, spui "Obrigado" (multumesc adica, la masculin), daca esti femela, spui "Obrigada" (acelasi, dar la feminin). Iar raspunsul este, culmea - tot "Obrigado / -a". Am intrebat-o pe o tantica din avion de ce se face asa, si mi-a spus ca de fapt ii un fel de "EU iti multumesc pentru ca ... (ai cumparat de la mine, m-ai intrebat etc.). Q.e.d.
2. NU exista notiunea balcanic-sictirista de "bacsis" - nici macar la romanii care lucra acolo. Am vazut bonul adus frumos pe tavita, prins cu clama, si cu restul LA EUROCENT alaturi. Cand am incercat prima data sa-i spun unui chelner sa ia banii, respectivu' s-a uitat la mine, si, sincer mirat, mi-a replicat: "I can't, sir, it's the money you worked for; I get payed enough, thank you!". Nu prea am vazut asa ceva sa se poarte pe la noi, dimpotriva, daca nu-i lasi, se uita chioras la tine. Sau, mai rau, se trece la nota, de parc-ai fi obligat sa-i dai.
3. NU exista asa-zisul "reshpect" balcanoid in care trebe sa te adresezi daca se poate cu toata titulatura existenta respectivului. Se vorbeste pur si simplu la per tu, fara ca prin asta sa fie (vezi draga Doamne) stirbit statutul respectivului. Unul dintre profi, pe la vreo 70 si bine de ani, nu i-s raspuns unei colege la apelativele "teacher!", "mister (Numele-de-familie)" etc. A fost de-ajuns sa-i zica "William?" - raspunsul venind imediat "Yes, dear, how can I help you?". Totul e simplu si eficient - "Hi, Dora! - Hello, Dani!", fara farafastacuri si inzorzonari. Feri Doamne, sa-i spui pe-aci unuia altfel decat "Domnule profesor Icsulescu", altfel jar mananci. Unul dintre profi, Peter, care statea mai prost cu engleza, chiar si decat mine (da, se poate!) si care parea asa, mai modest ne-a intrigat in asa hal pe mine si pe alti cativa colegi, incat am cautat numele lui pe net. Si gasim instant vreo 20 si de ceva de citari, dintre care multe gen "Xus yus, nov. gen., nov. sp.". De unde si concluzia logica, conform careia respectul se castiga, nu se acorda gratuit. Deci, din nou, NU ca la noi.
4. (Si gata, ca tre' sa plec). NU se citeste de pe un power-point la curs. Nu, tata, se pune un numar de slide-uri cu un continut de text minim, si se vorbeste de pe ele. Mai bine zis, se converseaza pe ele, intrucat nu se cere o liniste mormantala si respectuoasa, ca la noi, ci dimpotriva, cat mai multa interactiune catedra-banca. La noi, mai exista din pacate profi la care nu e voie sa miste musca-n front cand predau - daca ridici mana sau intrebi ceva, se mira de parc-ar fi de la sine-nteles ca daca ii intrerupi, faci o greseala impardonabila. Dincoace, dimpotriva, erau mirati daca nu vorbea / nu ridica nici o problema cineva in timpul / la finalul cursului. La modu' "Frate, chiar atat de prost am fost de nu a interesat pe nimeni ce-am vorbit eu acilea?"
Si inca ceva. Cand se termina un curs / cand pleca un prof acasa, se aplauda, in picioare. Da, ati citi bine. Si nu aplauze de-alea amarate, ci sanatos, tata, de faceai basici la palme. La unii profi, deosebit de iubiti, s-au facut chiar "valuri". Poftim de vezi asa ceva la noi - eu cel putin, n-am vazut.
Auguri,
Dani