RATATOUILLE
(Sau
care este legatura intre filmul omonim si-o banala tocana de legume
reinterpretata)
Apai,
daca n-ati vazut pan-amu’ “Ratatouille”, ar fi o idee buna. Asa cum am mai
spus-o, filmuletu’ asta o fost unul dintre motivele pentru care am capatat
curaj sa gatesc – ca doara chef am avut io mai de multisor, da-mi lipsea
imboldul.
Felul
de mancare sus-enuntat nu-i altceva decat o simpla (simpla? simpla ???...
simplu esti tu cu tot neamu’ tau !!!) tocana de legume, cu singura diferenta
notabila ca nu se fac cuburi din legume care se fierb pe aragaz si-n cratita ci
felii care se fac in tava si la cuptor. Si cu mai putina zeama. Per total, ii
cam ca un fel de ghiveci de legume sau aduce vag cu minunatia de “Gradinuca la
cuptor” a lui Radu Anton Roman. Diferenta mai-putin-notabila (care-mi apartine)
ii ca pe deasupra sa a fost asternut cu tehnicitate si aplicatie un amestec de
oua batute cu cascaval ras. Care citata diferenta poate lipsi, functie de
optiunea ‘mneavoastra.
Dupa ce ne
chioram prin dulap / frigider / camara:
Recuzita:
Tava,
tocator, niscai castroane, cutit, furculita, folie de aluminiu, o cana
Pentru
tocana:
1
vanata mare, necuratata, feliata subtire, feliile sarate, clatite bine si
scurse
1
dovlecel mare, restul asemenea1 ceapa mare, feliata subtire si atata
3-5 buchete de broccoli plus tulpina aferenta, feliate subtire si pe lung
3 morcovi mici / 1 mare, feliati ca broccoli-ul (ca mi-i lene sa ma repet)
2 ardei mari, unul rosu si unul verde, taiati pe din doua pe lat, apoi fasii
(Cu
exceptia vinetei si a ardeilor, restu’ se curata de coji)
Conditional
optativ (Dac-as fi…): plus 3-4 oua si vreo suta de grame de cascaval
ulei
(un strop), sare, piper, oregano, (cimbru, rozmarin) dupa gust si dorinta
Pentru sos:
2
rosii mari
2-3
catei de usturoio mana de patrunjel
o lingura-doua de smantana
zeama
de lamaie, ulei de masline, sare, piper (cat si cum vreti)
Cum ne taiem /
parlim / scapam chestii pe jos:
Ungem
cu unt tava. In ea punem alternativ felii din ce-am taiat, si le aranjam de jur
imprejurul tavii, cam la 45 de grade inclinatie. Sare, piper, mirodenii.
Stropim cu ulei, turnam (cam) o jumate de cana de apa, acoperim cu folie si dam
la cuptorul incins la maxim vreo treij’ de minute, sau pana sunt facute
legumele. Am spus “facute” nu “terci” – adica sa mai aiba si oarece consistenta,
nu “piure pentru artritici” (Pastorel said that). Dupa asta, scoatem folia, si
gata !
Daca
vrem si cu “inovatie pe baza de produse-de-origine-animala” scurgem cu grija
din zeama din tava – facem tocana, nu ciorba, fratilor ! -, punem deasupra
ouale batute cu cascavalul, micsoram focul, si-o lasam pana face crusta aurie.
Pentru
sos, bagam la mixer toate chestiile enuntate la “sos”, le facem pasta, si le
dam la congelator pana-i gata restu’. Cand o scoatem de la rece, mai omogenizam
cu furculita – ca s-a facut gheata prin ea. Daca ne dor protezele, o lasam doar
la frigider si omitem pasul care implica furculita.
Daca
vreti, puteti inlocui sosul cu o smantana sau cu un iaurt. Reci.
Se
taie (cat mai fierbinte), se aplica sosul (cat mai rece), se haleste (cat mai
repede).
Si
aspectul, si mirosul sunt nemaivazute. Cat despre gust… descoperiti voi singuri
! Daca va mocaiti, nu mai prindeti “bis”, ca mananca ceilalti tot, si apoi,
vorba stramosilor, tarde venientibus ossa.
Cu
plecaciune.
Dovezile:
Poza 1: necopt si fara de topping,
deci colorat (vesel pana la zbantuiala). A se remarca aranjamentul vag
spiraliform.
Poza 2: in deplinatatea rumenirii si
cu topping (decadenta-n stare pura). Rugam distingeti aspectul rustic (a se
citi asimetric).
P.S.:
Cat despre friptura de vita absolut geniala made by Tudo (plus o interventie
nepermisa a subsemnatului in reteta) care s-a insotit cu chestia asta, intr-o
postare viitoare. Nefericitii cobai car au mancat lucrul (si-au si supravietuit) au fost: Vali (Neagul), Cristi (Carasul), Tudorita (Tudo), Victor (Haritonul), Cristina si-al ei amic, si bine-nteles subsemnatul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu